Tiberiu Antal – viața cu capul în jos
Lumea circului a fost întotdeauna plină de personaje memorabile, dar puțini au fost atât de spectaculoși precum Tiberiu Antal. Un om pentru care gravitația părea doar o sugestie, iar viața – o scenă unde orice se putea întâmpla. A jucat în filmele „Fram” și „Saltimbancii”, sub regia Elisabetei Bostan, dar adevăratul lui spectacol a fost în aer, la trapez, acolo unde își risca zilnic viața și își demonstra măiestria.
Într-o garsonieră modestă, plină de amintiri și fotografii cântărind cât o valiză – vreo 20 de kilograme, mai exact – Tiberiu Antal și-a trăit ultimile zile ale vieții alături de Botic, cel mai bun prieten al lui, un cățel tare iubitor.
„Apreciez o femeie numai după ce am ținut-o în dinți”
La 62 de ani, (vârsta pe are o avea când l-am cunoscut în 2005), Tiberiu Antal nu era doar un atlet impecabil, ci și un povestitor de excepție, cu o memorie ce-ar fi făcut de rușine orice arhivă. Avea trup de acrobat și un spirit de neînfrânt. Se antrena în casă. Alerga în aer liber. Înota. Și iubea. Arena, viața, dar mai ales femeile. Aproximativ 500, după spusele lui. Unele i-au lăsat amintiri dulci, altele cicatrici. „Pe toate le-am iubit, mărturisește râzând. Pe majoritatea le-am ținut în dinți. La trapez! Și pentru că amorul era puternic și… măselele mele trebuiau să reziste! Apreciez o femeie numai după ce am luat-o în dinți!”
Și nu e doar o metaforă. Antal a ținut în gură tone de femei, echivalentul în greutate a 30 de locomotive. Într-un număr faimos, două acrobate, care împreună cântăreau 100 kg, atârnau doar de dinții lui. „Am transpirat 10.000 de litri în 30 de ani de antrenamente și spectacole, cât o cisternă. Dar nicio picătură nu s-a scurs de frică. Doar de muncă”, spunea el.
Un arhivar al propriei vieți
Tiberiu Antal nu lăsa nimic la voia întâmplării. Tot ce trăia, nota cu meticulozitate în carnețelele lui. Opt la număr. „M-am bărbierit de 5000 de ori, am văzut 9000 de filme, am mâncat 10 tone de ceapă și 5 de usturoi”, recita el, ca un contabil al imposibilului. A călătorit 150.000 de kilometri, a primit 10.000 de scrisori de dragoste, a înghițit 8000 de aspirine – una la fiecare două zile, „ca să mă apere de infarct”.
Și-a cântărit până și sudoarea. A tras 300.000 de tracțiuni la bară. A susținut 9.500 de spectacole. A lucrat în 900 de orașe. Și a mers pe jos 900 km. Numai în New York, oraș pe care îl cunoștea mai bine decât Bucureștiul, a făcut 500 km pe jos. Dar poate cel mai spectaculos record al său? A stat 2500 de ore cu capul în jos. Peste trei luni din viață, petrecute atârnat între cer și pământ.
Accidente la înălțime
Viața sub cupola circului nu e doar glorie și aplauze. E și risc. Și durere. „Tot ce am făcut la trapez era riscant. Trebuia să știu cu precizie ce urmează, altfel cădeam eu și partenera mea.” Și a fost aproape. Odată, la 15 metri înălțime, recuziterul a uitat să-i dea la timp scara de coborâre. „Era să ne ducem dracului! Ne-am fi zdrobit de scenă.”
Alteori, pericolul nu s-a mai lăsat păcălit. La Craiova, a căzut de la 7 metri împreună cu partenera lui. Rezultatul? Un umăr dislocat, un picior rupt. Fata – o gleznă distrusă. Altă dată, un obiect de recuzită i-a spart arcada în plin spectacol. A continuat, deși sângele îi stropea publicul. „Aplauzele n-au fost niciodată mai puternice”, își amintea el cu o mândrie amuzată.
„Bătrânețea nu există”
Deși pensionar, Tibi Antal nu și-a pus niciodată viața în cui. Se antrena zilnic, alerga, nu lua nicio pauză. „Nu există o vârstă unde se termină tinerețea. Sunt oameni bătrâni la 30 de ani și alții tineri la 70.”
Visul lui? Să execute un ultim număr, atârnat de hotelul Intercontinental, la 60 de metri înălțime. „Vreau să arăt că mai pot. Vreau să demonstrez că bătrânețea nu există!” Nu i s-a permis, însă. Era prea periculos!
În 2012, Antal a ajuns și pe scena de la Românii au talent, unde a uimit publicul și jurații suspendându-se la cinci metri înălțime, cu greutăți de câte 10 kilograme atârnate de gât. „Nu aspir să iau vreun premiu”, a spus el atunci. „Dar să apar pe scenă e viața mea. Nici familia nu m-a sprijinit, dar acum am venit aici să mă vadă.”
Acrobat, aventurier și mare iubitor de femei, Tiberiu Antal nu visa la trofee sau recunoaștere, ci doar la ceea ce l-a definit mereu: spectacolul.
Din păcate, în 2018, artistul de circ a plecat dintre noi. Dar povestea lui Tibi Antal va rămâne. O viață trăită în aer, la limita imposibilului. Și un zâmbet care sfidează moartea.