Omagierea unui cetăţean de onoare al Sloboziei

Există, iată, şi la noi, întâmplări culturale care ies din nota obişnuită şi devin evenimente. Acele evenimente marcate de emoţie sinceră, de eleganţă în prezentare şi de consistenţă spirituală. Un astfel de eveniment ne-a fost oferit de Muzeul Judeţean Ialomiţa pe la orele unsprezece ale zilei tomnatice de douăzeci şi nouă septembrie. În ziua aceea a pornit către cititori o carte. A fost „lansată”, cum se spune. O carte a cărei apariţie a fost  semnalată de ziarul nostru încă de la data de 13 iulie. „FOTO SPLENDID AXINTE” se numeşte aceasta şi între coperţile ei este aşezată o viaţă de om, de artist, de cetăţean al Sloboziei. Un om caracterizat foarte expresiv într-o frază ce stă alături de portretul artistului pe ultima pagină a cărţii: „Fotograful-artist, cronicarul în imagini al Sloboziei, reporterul de război, cetăţeanul onorabil, paşnic, respectat şi niciodată bogat – Constantin Axinte - este personajul-erou al acestei cărţi”. Am citit-o şi noi, atraşi la început de un interes profesional – sau cetăţenesc, să spunem - , apoi de o inefabilă plăcere a lecturii. Este o carte frumoasă, scrisă cu un sincer ataşament, cu iubire a autorului faţă de personaj. Iubire pe care cititorul la început o resimte, o detectează aproape senzorial şi sfârşeşte prin a o împărtăşi. „Nea Costică Axinte” a fost cu adevărat un om cu totul deosebit, asta o ştiu probabil mulţi oameni mai în vârstă din Slobozia, dar puţini ştiu că el a fost şi un remarcabil român, un erou al primului război mondial, război pe care l-a fotografiat cadru cu cadru, îndurând timp de doi ani privaţiunile frontului şi sfidând moartea. A făcut acestea înrolat ca voluntar în escadrile de aviaţie şi a scris, cu aparatul său de fotografiat,  pagini de istorie şi de glorie militară. Iar când se va întoarce şi se va stabili la Slobozia va imortaliza oraşul şi oamenii săi timp de 50 de ani, lăsându-ne imagini unicat, fără de care istoria Sloboziei ar fi fost infinit mai puţin cunoscută. George Stoian este autorul acestei cărţi, autor căruia îi datorăm şi prima monografie a Sloboziei, o carte consistentă de peste 460 de pagini, cu o bogată iconografie şi o densă informaţie. În scrierea despre artistul-fotograf Constantin Axinte,  formaţia jurnalistică a autorului se simte în toate paginile şi poate tocmai de aceea cartea este dinamică şi atrăgătoare, având totodată multe reliefuri de expresivitate lingvistică. În cuvântul rostit cu ocazia lansării cărţii, George Stoian a evocat excelenta colaborare cu Muzeul Judeţean Ialomiţa, instituţie sub al cărei gir se află  această reuşită publicistică, dar şi faptul că a beneficiat de sprijinul urmaşilor  artistului. Mulţi dintre aceştia, din Perieţi sau Slobozia,  au fost chiar prezenţi la eveniment: fiica sa Viorica, nora Maria, nepotul Costică şi mai mulţi strănepoţi. Lansarea cărţii „Foto Splendid Axinte” a fost un succes, la atmosfera creată contribuind şi cadrul de desfăşurare, adică ambianţa unei expresive expoziţii în care specialiştii Muzeului Judeţean Ialomiţa au etalat fotografii aparţinând artistului, informaţii despre biografia sa, dar şi obiecte care i-au aparţinut. În acolada evenimentului s-a înscris şi prezentarea unui film documentar purtând  de asemenea titlul cărţii, film de o frumuseţe pe alocuri remarcabilă. În imaginile de pe ecran, Axinte s-a relevat a fi chiar omul zugrăvit în cartea despre el, o personalitate puternică, un artist adevărat, un cetăţean cum nu multe oraşe au şansa să aibă. Nelu Paşata, realizatorul filmului, a vrut parcă să spună totul dintr-o respirare, vizibil atras şi el de personaj, de acest subiect cinematografic care, evident, i-a fost drag. Finalul filmului a atras ropote prelungi de aplauze, semn al unei receptări cu interes şi emoţie. Spuneam la început că am asistat la un eveniment. Rotunjimea acestuia a fost asigurată şi de un alt moment emoţionant, în care, post-mortem, artistului i s-a făcut dreptate peste ani de către autorităţile locale. El a fost înscris în mod oficial în galeria oamenilor de seamă ai oraşului, şi a fost distins cu titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI SLOBOZIA, acesta fiind înmânat celui mai apropiat dintre urmaşii lui, fiicei Viorica. Numerosul public prezent, în care s-au aflat şi persoane reprezentând instituţii locale şi judeţene, comperajul asigurat de directorul instituţiei muzeale-gazdă, arheologul Florin Vlad, starea de graţie intelectuală indusă de derularea punctelor din program, toate acestea, constituite într-un mănunchi de fapte  deosebite, au reverberat în sensibilitatea participanţilor şi au înscris în spiritualitatea locală momente de neuitat.