Sarbatorile de iarna se apropie de sfarsit
[caption id="attachment_11147" align="alignleft" width="300" caption="Slujba de sfintire a apei"]
[/caption]
Sarbatorile de iarna se apropie de sfarsit. Am lasat in urma anul care a trecut, cu bune si rele si am intrat intr-un an nou, an in care romanii si-au pus toate sperantele. Am vazut cum stiu conationalii nostri sa-si petreaca Revelionul si Craciunul. Am aflat ca s-a mai pierdut din traditia revelioanelor la gramada pentru pensionari si sarmani, am vazut ca romanii au fost dispusi sa infrunte frigul prin piete de dragul artistilor dornici sa-i incante in noaptea dintre ani si televiziunile au vuit de stiri care anuntau numarul mare de romani intorsi sa-si petreaca sarbatorile cu rudele.
Excentricii nu au lipsit nici ei, fie la piscina in noaptea dintre ani, fie la conace ca pe vremea domnitorilor ori printre dansatoare exotice, cu totii au petrecut. Sa fie asta cea mai mare calitate a noastra?
Stiu romanii sa faca petreceri, stiu sa umple mesele si cu bani putini, iar femeile mai gospodine ca niciodata stiu sa framante cozonacii asa cum au invatat de la mamele lor. Chefurile s-au lasat si cu excese de mancare sau bautura, dar medicii de garda au invatat lectia si au fost pregatiti sa-i resusciteze pe cei care n-au stiut sa se opreasca la timp.
Bilantul o sa-l avem, in cifre, probabil dupa Sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, cand ciclul sarbatorilor de iarna se va incheia.
Sfantul Ioan Botezatorul incheie ciclul sarbatorilor de iarna
Aproape doua milioane de romani poarta numele de Ioan ori derivate ale acestui nume, un nou motiv de sarbatoare cu rude si prieteni prin restaurante,baruri sau acasa.
Boboteaza sau Botezul Domnului este o sarbatoare crestina, care corespunde cu cea de-a sasea zi a creatiei biblice. In toate bisericile si manastirile se face astazi sfintirea „Apei celei Mari” sau popular „Agheazma Mare.” Crestinii ortodocsi si catolici praznuiesc Botezul Domnului, iar sarbatoarea reprezinta, chiar asa cum este firesc, botezul, adica scufundarea in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul.
Zapada, ger si inghesuiala, de asta au avut parte crestinii care au fost astazi la slujbele de sfintire, dar sentimentul de a te intoarce acasa cu sticluta plina cu agheasma este unic.
Am auzit in popor ca apa sfintita face minuni, ca are puteri tamaduitoare asupra bolnavilor si cunosc din batrani traditia de a bea in fiecare dimineata, inainte de micul dejun, dupa ce se spune rugaciunea, trei guri de agheazma, timp de opt zile.
Apa sfintita nu se altereaza in timp si se pastreaza in casa pentru a fi folosita la necaz. Daca totusi apa isi schimba coloratura sau compozitia se spune ca cineva din familie a comis un mare pacat sau ca asupra casei a fost aruncat un blestem. In ajun, preotii pregatesc agheasma cu care sunt sfintite casele, animalele si toate lucrurile folositoare in gospodarie.
[caption id="attachment_11148" align="alignleft" width="300" caption="Recuperarea crucii aruncate de preot in apele reci "]
[/caption]
Traditiile sunt si ele variate, de la o zona la alta si dupa cum stim cu totii romanii nu duc lipsa de practici si ritualuri. Astfel in zona de nord a tarii se pastreaza traditia „Iordanitului femeilor”. Aceasta presupune o intalnire a femeilor, care gatesc si mananca, iar dupa ce iau masa (se iordanesc) si petrec toata noaptea, ies pe drum in zori de zi si iau pe sus barbatii intalniti pe care-i duc la rau spunand ca-i arunca in apa daca nu „se rascumpara.”
Tot un obicei este si „aruncarea crucii in apa”, cand dupa slujba facuta de preot se arunca in apa destul de rece a unui rau o cruce din lemn, iar cei mai curajosi dintre barbati inoata pentru a o aduce la mal. Vanatorii au si ei cutumele lor, uda teava pustii cu agheazma petru a avea succes la vanat intregul an si trag focuri peste apa unui rau pentru a alunga duhurile rele.
In fapt, toate aceste practici populare, care sunt cu mult mai numeroase si bine pastrate, au menirea de a purifica spatiul si de a alunga spiritele rele.
Astfel,cu sufletul mai curat si mai aproape de cele sfinte, romanii au trecut in noul an. Nu trebuie sa uitam ca nu aduce anul ce aduce clipa si fiecare dintre noi poate si are menirea de a se face auzit si de a contribui la binele colectiv.
Angelica Biruta
[/caption]
Sarbatorile de iarna se apropie de sfarsit. Am lasat in urma anul care a trecut, cu bune si rele si am intrat intr-un an nou, an in care romanii si-au pus toate sperantele. Am vazut cum stiu conationalii nostri sa-si petreaca Revelionul si Craciunul. Am aflat ca s-a mai pierdut din traditia revelioanelor la gramada pentru pensionari si sarmani, am vazut ca romanii au fost dispusi sa infrunte frigul prin piete de dragul artistilor dornici sa-i incante in noaptea dintre ani si televiziunile au vuit de stiri care anuntau numarul mare de romani intorsi sa-si petreaca sarbatorile cu rudele.
Excentricii nu au lipsit nici ei, fie la piscina in noaptea dintre ani, fie la conace ca pe vremea domnitorilor ori printre dansatoare exotice, cu totii au petrecut. Sa fie asta cea mai mare calitate a noastra?
Stiu romanii sa faca petreceri, stiu sa umple mesele si cu bani putini, iar femeile mai gospodine ca niciodata stiu sa framante cozonacii asa cum au invatat de la mamele lor. Chefurile s-au lasat si cu excese de mancare sau bautura, dar medicii de garda au invatat lectia si au fost pregatiti sa-i resusciteze pe cei care n-au stiut sa se opreasca la timp.
Bilantul o sa-l avem, in cifre, probabil dupa Sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, cand ciclul sarbatorilor de iarna se va incheia.
Sfantul Ioan Botezatorul incheie ciclul sarbatorilor de iarna
Aproape doua milioane de romani poarta numele de Ioan ori derivate ale acestui nume, un nou motiv de sarbatoare cu rude si prieteni prin restaurante,baruri sau acasa.
Boboteaza sau Botezul Domnului este o sarbatoare crestina, care corespunde cu cea de-a sasea zi a creatiei biblice. In toate bisericile si manastirile se face astazi sfintirea „Apei celei Mari” sau popular „Agheazma Mare.” Crestinii ortodocsi si catolici praznuiesc Botezul Domnului, iar sarbatoarea reprezinta, chiar asa cum este firesc, botezul, adica scufundarea in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul.
Zapada, ger si inghesuiala, de asta au avut parte crestinii care au fost astazi la slujbele de sfintire, dar sentimentul de a te intoarce acasa cu sticluta plina cu agheasma este unic.
Am auzit in popor ca apa sfintita face minuni, ca are puteri tamaduitoare asupra bolnavilor si cunosc din batrani traditia de a bea in fiecare dimineata, inainte de micul dejun, dupa ce se spune rugaciunea, trei guri de agheazma, timp de opt zile.
Apa sfintita nu se altereaza in timp si se pastreaza in casa pentru a fi folosita la necaz. Daca totusi apa isi schimba coloratura sau compozitia se spune ca cineva din familie a comis un mare pacat sau ca asupra casei a fost aruncat un blestem. In ajun, preotii pregatesc agheasma cu care sunt sfintite casele, animalele si toate lucrurile folositoare in gospodarie.
[caption id="attachment_11148" align="alignleft" width="300" caption="Recuperarea crucii aruncate de preot in apele reci "][/caption]
Traditiile sunt si ele variate, de la o zona la alta si dupa cum stim cu totii romanii nu duc lipsa de practici si ritualuri. Astfel in zona de nord a tarii se pastreaza traditia „Iordanitului femeilor”. Aceasta presupune o intalnire a femeilor, care gatesc si mananca, iar dupa ce iau masa (se iordanesc) si petrec toata noaptea, ies pe drum in zori de zi si iau pe sus barbatii intalniti pe care-i duc la rau spunand ca-i arunca in apa daca nu „se rascumpara.”
Tot un obicei este si „aruncarea crucii in apa”, cand dupa slujba facuta de preot se arunca in apa destul de rece a unui rau o cruce din lemn, iar cei mai curajosi dintre barbati inoata pentru a o aduce la mal. Vanatorii au si ei cutumele lor, uda teava pustii cu agheazma petru a avea succes la vanat intregul an si trag focuri peste apa unui rau pentru a alunga duhurile rele.
In fapt, toate aceste practici populare, care sunt cu mult mai numeroase si bine pastrate, au menirea de a purifica spatiul si de a alunga spiritele rele.
Astfel,cu sufletul mai curat si mai aproape de cele sfinte, romanii au trecut in noul an. Nu trebuie sa uitam ca nu aduce anul ce aduce clipa si fiecare dintre noi poate si are menirea de a se face auzit si de a contribui la binele colectiv.
Angelica Biruta