Pensiile, una mai egală ca alta

Vârsta a treia nu aduce cu sine prea multe bucurii. După o viaţă de muncă şi de chin, o pensie şi puţină sănătate este tot ce-şi doreşte un om ajuns în această etapă a vieţii. Toată existenţa profesională i-a fost marcată de raţiunea lucrului bine făcut şi de respectarea legii. Aşa a înţeles el, simplul cetăţean, că trebuie să-i respecte pe cei pe care i-a votat. Omul nostru politic, în schimb, nu se dezminte. Caracterizat prin memorie scurtă, uită rapid de masa de votanţi care l-a propulsat în înălţimile ameţitoare ale puterii favorizând categorii bugetare care-l pot sprijini eficient în mandatul de 4 ani. Discrepanţa cuantumurilor diferitelor categorii de pensii a atins culmile nesimţirii. Anumite categorii bugetare, cu salarii demne de o ţară capitalistă puternic dezvoltată economic, au reuşit, cu complicitatea guvernanţilor, să-şi conserve privilegiile şi după încheierea activităţii profesionale. Simpla parcurgere a unei sumare liste a privilegiaţilor poate provoca revolta oamenilor care au muncit onest, fără a ieşi la rampă. În momentul de faţă, Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi are în plată 36 de pensii ale magistraţilor, cu o pensie medie de 5.134 lei şi o pensie maximă de 14.583 lei. Doi dintre aviatorii călărăşeni şi-au înălţat aeroplanele financiare la înălţimi ameţitoare. Pensia medie la această categorie este de 12.256 lei iar pensia maximă 19.414 lei. Da! Aţi citit bine. 19.414 lei. Adică aproximativ 4.000 de euro. Atenţie! Este pensia pe o lună. Curtea de Conturi şi-a înscris până în prezent doi reprezentanţi la această competiţie. Pensia medie 5.878 lei, iar pensia maximă 5.982 lei. Parlamentarii sunt reprezentaţi şi ei de doi bătrânei, cu venituri din pensie ceva mai modeste. 3.916 lei este pensia medie şi 4.476 lei pensia maximă. Acestea sunt cuantumurile brute din care se scad impozitul de 16% şi contribuţiile pentru sănătate. Principiile Legii Pensiilor au fost spulberate prin legi cu caracter special sau ordonanţe de urgenţă. Ce legătură cu realitatea mai are art. 2 litera b din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii care proclamă principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, un tratament nediscriminatoriu? Art. 2 lit. c proclamă principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale. De ce solidaritate socială mai poate fi vorba între categorii de pensionari şi mai ales care sunt riscurile sociale care trebuie a fi prevenite şi înlăturate ? Un lucru este sigur. În faţa bolii şi a suferinţei toţi ar trebui să fim egali şi mai ales solidari. Ce egalitate şi solidaritate mai poate fi între un om care are o pensie de 150-200 euro şi un altul cu 4000 de euro ? Ce anume a generat această diferenţiere uriaşă? Nu pretind să avem toţii pensii egale, dar nici nu putem admite această prăpastie fără punţi de legătură între categorii profesionale. Trebuie să admitem un adevăr. Toate profesiunile îşi au importanţa lor socială. Toate trebuie să fie salarizate într-o limită a decenţei şi a performanţelor economice. Nimeni nu pretinde ca paznicul să fie plătit ca un judecător. Dar nici un raport de 1 la 20 între pensii nu poate fi justificat a fi moral. Principiul cel mai călcat în picioare din Legea Pensiilor este cel al contributivităţii, care spune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Din moment ce cotizez la sistemul public de pensii cu o anumită sumă, ar trebui să primesc înapoi o parte din suma cu care am contribuit. Ori, în cazul legilor speciale lucrurile se petrec total anapoda. Se cotizează pe perioada de activitate cu o sumă, după care diferenţa ce revine sub formă de pensie este susţinută de celelalte categorii profesionale. Dacă viaţa pensionarului special este lungă, şi nu vedem care ar fi motivele să nu fie aşa, ceilalţi trebuie să trudească din greu ca să-l susţină pe acesta. Putem spune că avem de-a face cu o democraţie, egalitate şi solidaritate de tip bananier care nu prea au legătură cu Europa. Nu întâmplător mesajele transmise de Fondul Monetar Internaţional sunt ferme. Schimbarea de urgenţă a Legii Pensiilor şi aşezarea ei în albia normalităţii. Toate încercările de normalizare a problematicii absconse a pensiilor s-ar constitui într-un demers logic dacă nu ar interveni factorul politic. Preşedintele Traian Băsescu şi PD-L îşi arogă calitatea de salvatori ai neamului românesc în luptă cu „sistemul ticăloşit“ uitând că legile speciale în materie de pensii au fost promulgate de domnul preşedinte cu mânuţa dânsului mai ales în ultimii patru ani. Dacă PDL-ului i se par acum imorale, de ce le-a susţinut în Parlament la vremea respectivă ? Pare că a uitat că a votat în Parlament legea privind statutul senatorilor şi deputaţilor din 21 aprilie 2006 , pe vremea când era parte componentă a Alianţei DA....!!! (Marga Culea)