Moaştele Sfântului Grigorie Teologul, la Slobozia
Moaştele Sfântului Grigorie Teologul au fost aduse, joi, 28 aprilie, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, la Slobozia, în cadrul manifestărilor organizate de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu prilejul sărbătoririi celui de-al II-lea hram „Izvorul Tămăduirii” al Mănăstirii din Slobozia.
Sfintele Moaşte au fost primite la Catedrala Episcopală, unde a fost oficiată o slujbă de Te Deum, apoi Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu însoţit de un sobor de preoţi şi credincioşi au plecat într-o procesiune pe străzile municipiului Slobozia până la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi”, unde racla a fost depusă într-un baldachin în curtea sfântului lăcaş, spre închinare tuturor credincioşilor. Vineri, în ziua sărbătorii hramului Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii”, a fost săvârşită Sfânta Liturghie de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, la slujbă participând toţi membrii Permanenţei Consiliului Eparhial, preacucernicii părinţi protopopi ai Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, preoţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi credincioşi. De asemenea, duminică, 1 mai, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Racla cu Sfintele Moaşte a rămas spre închinare în curtea Mănăstirii până marţi dimineaţă, 3 mai, când a fost pregătită pentru întoarcerea la Mănăstirea Slatina, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Viaţa Sfântului Ierarh Grigorie Teologul
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut şi ca Episcopul Grigorie de Nazianz, a fost un mare Sfânt Părinte şi învăţător al Bisericii. S-a născut la Arianz, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de Nazianz. Tatăl său, după ce s-a convertit la creştinism, a intrat în monahism, devenind apoi episcopul Grigorie de Nazianz, iar mama lui a devenit mai târziu monahia Nona. Amândoi sunt sfinţii în Calendarul Bisericii Creştine. Învăţăturile elementare Sfântul Grigorie le primeşte în casa părintească, în Arianz, apoi studiile mai înalte le face la şcoala din Cezareea Capadociei, unde cunoaşte pe viitorul său prieten, Vasile. De aici trece în Cezareea Palestinei, bogată prin biblioteca şi amintirile unui alt mare scriitor creştin, Origen, apoi studiază la Alexandria şi, în sfârşit, la Atena. Aici va rămâne 9 ani, unde va studia gramatica, retorica, matematica, filosofia şi poezia. Tot aici leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Vasile cel Mare, prietenie ce va dura până la moarte. Pe lângă studiile profane, a folosit timpul şi pentru a cerceta şi aprofunda adevărurile Sfintei Scripturi.
De la Atena merge la Constantinopol, unde îl întâlneşte pe fratele său, Cezar, care practica medicina, plecând amândoi spre Nazianz. Aici va primi botezul creştin, după care se dedică vieţii ascetice, retrăgându-se pe malul râului Iris (râu care se află şi astăzi în nordul Turciei şi se varsă în Marea Neagră), unde duce o viaţă sihăstrească alături de prietenul său, Sfântul Vasile cel Mare. În acest loc, departe de zgomotul vieţii lumeşti, în liniştea singurătăţii, lucrează cu prietenul său la alcătuirea primei Filocalii (conţinând scrieri ale lui Origen).
În anul 362, la dorinţa comunităţii creştine din Nazianz, dar contrar voii sale, a fost hirotonit preot de Episcopul Grigorie. Conştient de înalta responsabilitate a misiunii preoţeşti şi simţind că nu este îndeajuns de pregătit pentru ea, va merge la prietenul său, Sfântul Vasile cel Mare, aflat la mănăstire, dar nu peste mult timp s-a întors în Nazianz, pentru a ajuta la păstorirea Eparhiei. În anii 363–364, Eparhia era tulburată de erezii. Sfântul Grigorie l-a ajutat pe Episcopul Grigorie să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie. În anul 370, Sfântul Vasile cel Mare a fost ales Arhiepiscop al Cezareei, iar în anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales Episcop de Nazianz. În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credinţe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ţinut la Constantinopol, având o contribuţie deosebită la hotărârile acestui Sinod, după care s-a întors la Nazianz. La data de 27 noiembrie 380, a fost ales şi instalat ca Patriarh al Constantinopolului. În anul 383 s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul. Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită Înaltei învăţături cuprinsă în cele "Cinci Cuvântări Teologice" ţinute la Constantinopol. Ele expun şi apără învăţătura despre Sfânta Treime. Sfintele lui moaşte se află la Mănăstirea Slatina din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, fiind dăruite de ctitorul mănăstirii, Voievodul Alexandru Lăpuşneanu, aducând multă mângâiere şi izbăvire din nevoi tuturor celor care cu credinţă îşi pleacă genunchii în faţa lor. (L.M.)
Sfintele Moaşte au fost primite la Catedrala Episcopală, unde a fost oficiată o slujbă de Te Deum, apoi Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu însoţit de un sobor de preoţi şi credincioşi au plecat într-o procesiune pe străzile municipiului Slobozia până la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi”, unde racla a fost depusă într-un baldachin în curtea sfântului lăcaş, spre închinare tuturor credincioşilor. Vineri, în ziua sărbătorii hramului Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii”, a fost săvârşită Sfânta Liturghie de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, la slujbă participând toţi membrii Permanenţei Consiliului Eparhial, preacucernicii părinţi protopopi ai Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, preoţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi credincioşi. De asemenea, duminică, 1 mai, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Racla cu Sfintele Moaşte a rămas spre închinare în curtea Mănăstirii până marţi dimineaţă, 3 mai, când a fost pregătită pentru întoarcerea la Mănăstirea Slatina, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Viaţa Sfântului Ierarh Grigorie Teologul
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut şi ca Episcopul Grigorie de Nazianz, a fost un mare Sfânt Părinte şi învăţător al Bisericii. S-a născut la Arianz, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de Nazianz. Tatăl său, după ce s-a convertit la creştinism, a intrat în monahism, devenind apoi episcopul Grigorie de Nazianz, iar mama lui a devenit mai târziu monahia Nona. Amândoi sunt sfinţii în Calendarul Bisericii Creştine. Învăţăturile elementare Sfântul Grigorie le primeşte în casa părintească, în Arianz, apoi studiile mai înalte le face la şcoala din Cezareea Capadociei, unde cunoaşte pe viitorul său prieten, Vasile. De aici trece în Cezareea Palestinei, bogată prin biblioteca şi amintirile unui alt mare scriitor creştin, Origen, apoi studiază la Alexandria şi, în sfârşit, la Atena. Aici va rămâne 9 ani, unde va studia gramatica, retorica, matematica, filosofia şi poezia. Tot aici leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Vasile cel Mare, prietenie ce va dura până la moarte. Pe lângă studiile profane, a folosit timpul şi pentru a cerceta şi aprofunda adevărurile Sfintei Scripturi.
De la Atena merge la Constantinopol, unde îl întâlneşte pe fratele său, Cezar, care practica medicina, plecând amândoi spre Nazianz. Aici va primi botezul creştin, după care se dedică vieţii ascetice, retrăgându-se pe malul râului Iris (râu care se află şi astăzi în nordul Turciei şi se varsă în Marea Neagră), unde duce o viaţă sihăstrească alături de prietenul său, Sfântul Vasile cel Mare. În acest loc, departe de zgomotul vieţii lumeşti, în liniştea singurătăţii, lucrează cu prietenul său la alcătuirea primei Filocalii (conţinând scrieri ale lui Origen).
În anul 362, la dorinţa comunităţii creştine din Nazianz, dar contrar voii sale, a fost hirotonit preot de Episcopul Grigorie. Conştient de înalta responsabilitate a misiunii preoţeşti şi simţind că nu este îndeajuns de pregătit pentru ea, va merge la prietenul său, Sfântul Vasile cel Mare, aflat la mănăstire, dar nu peste mult timp s-a întors în Nazianz, pentru a ajuta la păstorirea Eparhiei. În anii 363–364, Eparhia era tulburată de erezii. Sfântul Grigorie l-a ajutat pe Episcopul Grigorie să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie. În anul 370, Sfântul Vasile cel Mare a fost ales Arhiepiscop al Cezareei, iar în anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales Episcop de Nazianz. În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credinţe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ţinut la Constantinopol, având o contribuţie deosebită la hotărârile acestui Sinod, după care s-a întors la Nazianz. La data de 27 noiembrie 380, a fost ales şi instalat ca Patriarh al Constantinopolului. În anul 383 s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul. Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită Înaltei învăţături cuprinsă în cele "Cinci Cuvântări Teologice" ţinute la Constantinopol. Ele expun şi apără învăţătura despre Sfânta Treime. Sfintele lui moaşte se află la Mănăstirea Slatina din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, fiind dăruite de ctitorul mănăstirii, Voievodul Alexandru Lăpuşneanu, aducând multă mângâiere şi izbăvire din nevoi tuturor celor care cu credinţă îşi pleacă genunchii în faţa lor. (L.M.)