Mii de pelerini, veniti inca de joi seara din toate colturile tarii, au stat ore in sir la rand, in curtea Bisericii „Buna Vestire“ din Braila, pentru a lua apa sfintita din izvorul aflat sub Sfantul Altar, care se deschide o data pe an, de sarbatoarea „Izvorul Tamaduirii“.
In cea mai mare parte batrani, credinciosii au venit cu scaunele, paturi si mancare, asteptand sa ia apa sfintita, tamaduitoare de boli trupesti si sufletesti, convinsi fiind ca, la Braila, se afla un izvor cu proprietati miraculoase, unic in toata Romania.
Izvorul a fost deschis joi noapte, dupa ce un sobor de preoti a sfintit apa izvorata de sub Sfantul Altar, care a fost stransa de oamenii parohiei in cinci cazi a cate 1.000 de litri fiecare si 500 de sticle de doi litri si pusa la dispozitia enoriasilor.
Avand in vedere ca oamenii sositi din alte judete urmau sa isi petreaca ore intregi la rand, in timpul noptii, parohia „Buna Vestire“ a pregatit pentru acestia un cort in curtea bisericii, unde sa se poata adaposti daca vremea va fi nefavorabila.
Utrenia si Sfanta Liturghie Arhiereasca de sfintire a aghiazmei si de binecuvantare a apelor au fost oficiate vineri dimineata, de Episcopul Dunarii de Jos, Prea Sfintia Sa Casian Craciun, impreuna cu un sobor de preoti si diaconi.
O suta de jandarmi au fost mobilizati in zona pentru a asigura ordinea si pentru a ajuta miile de credinciosi sa ajunga la Izvorul Tamaduirii, in care si-au pus atatea sperante de vindecare.
Biserica „Buna Vestire“, ridicata pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este vestita in intreaga lume pentru apa sfintita din izvorul tamaduitor, situat la 12 metri adancime, sub Sfantul Altar, motiv pentru care, in fiecare an, de Izvorul Tamaduirii, Braila devine centrul crestinismului rasaritean.
Biserica este unica in toata crestinatatea pentru faptul ca are trei altare si trei hramuri, Buna Vestire, Sfantul Gherasim si Sfantul Ierarh Nicolae, izvorul despre care se crede ca are proprietati miraculoase iesind la iveala in timpul sapaturilor efectuate pentru fundatia sfantului lacas.
Piatra de temelie a bisericii a fost pusa pe 8 septembrie 1863, dupa ce Alexandru Ioan Cuza a aprobat construirea sfantului lacas pentru colonistii greci si pentru marinarii celor 800 de corabii grecesti care soseau anual in Portul Braila.
Edificiul, realizat in stil bizantin, cu puternice influente antice grecesti, gotice si renascentiste, are aproximativ 44 de metri lungime si 22 de metri latime, lucrarile de constructie durand noua ani.
Catapeteasma sfantului lacas este realizata in foita de aur, candelabrele din cristal de Boemia, temelia din piatra, iar peretii din caramida si marmura.
Se spune ca demult, pe inserat, un cioban isi ducea oile de la pascut spre casa, suparat si ingandurat ca mama lui orbise, si se ruga la Dumnezeu sa-i dea sanatate.
Deodata, in fata, i-a aparut Maica Domnului si i-a spus sa construiasca o mica troita la stejarul cel mai batran din zona si sa o impodobeasca cu multe icoane.
In fiecare seara cand va trece pe acolo, sa aprinda candela si sa se roage, pentru ca mama lui sa poata vedea.
A doua zi, ciobanul s-a apucat de treaba si, in trei zile, a terminat de construit mica troita. A observat, insa, ca pe langa constructia facuta de el, un firicel de apa a inundat incaperea, si s-a apucat sa sape un sant, pentru ca apa sa se poata scurge.
Pentru ca era foarte cald si ii era sete, omul a baut din apa ce curgea si, vazand ca este rece si buna la gust, a pus intr-o sticla sa-i duca si mamei sale acasa sa-i dea sa bea si sa se spele pe fata.
La numai o saptamana dupa ce a baut din aceasta apa, mama ciobanului s-a vindecat si a inceput sa zareasca lumina zilei.