Apa de puț din Ilfov a devenit o sursă de infecție
Instalația de tratare a apelor uzate din Otopeni, județul Ilfov, se confruntă cu subdimensionarea sa în contextul construirii a mii de locuințe și blocuri în oraș, fără extinderea corespunzătoare a stației de epurare de către autoritățile locale. Această deficiență a condus la incapacitatea instalației de a gestiona volumul crescut de ape uzate, rezultând în deversarea acestora în Balta Pasărea de mai mulți ani, cu consecința contaminării pânzei freatice și a puțurilor de apă ale comunităților din Tunari și Ștefănești.
Recentul dezastru ecologic din comuna Tunari, situată în apropiere de București, a mobilizat sute de locuitori în proteste pe străzi, determinând intervenția Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu pentru efectuarea unor verificări specializate. Această acțiune a fost inițiată în contextul în care apa provenită din puțurile comunității a fost contaminată cu bacterii din cauza insuficienței capacității stației de epurare din Otopeni.
Andrei Corlan, comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu, a declarat că inspectorii din Ilfov au încercat timp de trei ani să remedieze situația, însă fără succes semnificativ, din cauza lipsei de cooperare din partea administrației locale din Otopeni, orașul sursă al poluării. În ciuda eforturilor repetate de control și a amenzilor aplicate, inclusiv o amendă în valoare de 60.000 de lei și o sesizare penală la Parchetul Otopeni, situația nu s-a îmbunătățit. Problemele persistă în Balta Pasărea, având ca sursă principală instalația de tratare a apelor uzate din Otopeni, care nu face față cerințelor actuale.
Expansiunea rapidă a zonei în ultimii ani, caracterizată prin construcția masivă de locuințe noi, a amplificat presiunea asupra infrastructurii existente de tratare a apelor uzate, care nu a fost extinsă corespunzător pentru a face față noilor cerințe. Lipsa unui sistem modern de gestionare a apelor uzate a determinat autoritățile locale din Tunari să recurgă la soluții provizorii, precum amplasarea de baloți pentru a împiedica răspândirea poluării. Cu toate acestea, mirosul înțepător persistă, afectând calitatea vieții locuitorilor. De asemenea, aceștia se confruntă cu fenomenul neplăcut al dejecțiilor plutitoare în Balta Pasărea și cu moartea peștilor.
„În prezent, instalația de tratare a apelor uzate din Otopeni este subdimensionată, lipsind atât volumul cât și capacitatea de diluție adecvată. Această problemă afectează nu doar Otopeniul, ci se extinde și în Tunari și chiar în Ștefănești. Din acest motiv, am decis să preluăm cazul la nivelul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu“, a subliniat Andrei Corlan.
Reacția indignată a locuitorilor din Tunari reflectă nemulțumirea față de gestionarea deficitară a situației. Aceștia critică faptul că apele uzate trec pe lângă puțurile de adâncime, care furnizează apă potabilă comunității, și sunt dezamăgiți de lipsa acțiunilor concrete din partea autorităților locale, care au preferat soluții temporare în locul unei abordări sustenabile. Ana Maria Agiu, purtător de cuvânt al Administrației Naționale Apele Române, a confirmat că apele uzate neepurate reprezintă principala sursă de poluare a Râului Pasărea.
Conform informațiilor oficiale, apele deversate în Balta Pasărea conțin streptococi fecali, E.coli și bacterii coliforme. Încă nu este clar dacă aceste organisme patogene au afectat pânza freatică și, implicit, puțurile de apă ale comunității, însă acest aspect urmează să fie stabilit în cadrul verificărilor ulterioare.
Experții avertizează că consumul apei contaminate cu streptococi fecali poate avea consecințe grave asupra sănătății, manifestate prin crampe abdominale severe, diaree și, în cazuri extreme, complicații care pot pune viața în pericol. De asemenea, bacteriile coliforme pot provoca tulburări gastrointestinale, precum greață, diaree și amețeli, reprezentând o amenințare serioasă pentru sănătatea publică.
În ciuda obligațiilor asumate la nivel european, în ceea ce privește epurarea apelor uzate, România se află în continuare în urma altor state, înregistrând un progres insuficient în implementarea acestor măsuri. Chiar dacă termenul-limită a fost depășit, iar municipalitățile erau obligate să asigure racordarea la utilități a tuturor așezărilor urbane cu peste 2.000 de locuitori până la sfârșitul anului 2018, procentul ridicat al localităților neracordate la stații de epurare indică încă o situație alarmantă.