Mărturii tulburătoare. Ultimele cuvinte ale soldaților ruși căzuți în războiul din Ucraina:„Murim aici, în tranșee, fără apă și mâncare”.

O inițiativă emoționantă condusă de jurnalista Asiia Nesoeva din Tatarstan aduce la lumină ultimele mesaje ale soldaților ruși care și-au pierdut viața în războiul din Ucraina. Din 2022, Nesoeva a colectat aceste fragmente de adio, cu acordul familiilor, ca un tribut și o amintire a celor dispăruți.

Mesajele dezvăluie realitatea dură a frontului: foamea, setea, frigul și lipsa de umanitate. Dincolo de cuvinte, rudele și apropiații completează povestea soldaților cu amintiri despre viețile lor înainte de război.

Mărturii din tranșee

Evgeni, un soldat de 25 de ani, scria din Glubokoie: „Murim aici, în tranșee, fără apă și mâncare. [...] Cred că peste câteva zile voi începe să am halucinații de sete.” Mama sa, Daria, îl descrie ca pe un om dedicat, care nu căuta scuze și se ținea de cuvânt.

Radik, de 35 de ani, povestea despre schimburile constante de focuri: „Principalul lucru este să ai o gaură adâncă săpată în pământ și să te ascunzi rapid.” Fratele său spune că Radik a plecat voluntar din cauza dificultăților financiare ale familiei.

Ultime dorințe și regrete

Un alt soldat, Roman, își exprima disperarea: „Cred că nimeni nu are nevoie de mine. [...] Suntem aruncați în contraatacuri, iar cadavrele sunt lăsate în urmă.” Prietena sa, Svetlana, mărturisește că acesta plecase dintr-o colonie penală, sperând să-și refacă viața.

Farhad, 30 de ani, își încheia mesajul astfel: „Nu știu când va ajunge acest mesaj la mama mea, dar sper să trăiesc până la mutare.” Tatăl său își amintește de el ca de un inginer talentat și un tată devotat.

Viața înainte de război

Dincolo de tragedie, familiile soldaților împărtășesc momentele de bucurie: Alexander, un mecanic priceput, era sufletul petrecerilor și visa să aibă copii. Denis, un tânăr de 22 de ani, era un campion ambițios la lupte libere.

Soția lui Razil, 30 de ani, povestește cum fiica lor refuză să continue construcția Lego începută împreună cu tatăl ei: „Nu pot să o conving să termine Hogwarts fără el.”

Păstrarea memoriei

Aceste mesaje și povești adunate de Nesoeva sunt mai mult decât o înregistrare a suferinței; sunt un apel la reflecție asupra tragediei umane provocate de război. Rudele speră ca aceste cuvinte să păstreze vie amintirea celor dragi, în ciuda pierderii irecuperabile.