DUPĂ 28 DE ANI - MEMENTO MORI, MEMENTO AMORIS...
Acest film, deși apare în cinema sub tagline- ,,Horror - Thriller" eu îl simt undeva în zona de Thriller psihologic cu accente horror și umoristice, cu momente de dramă și absurd. Filmul nu e un film clasic cu oameni zombificați. Împrumută elemente din francize precum #LastOfUs , #FeartheWalkingDead, #Pandemic dar rămâne până la urmă un sequel al filmului #După28deZile din 2002. Chiar dacă matematic au trecut 23 de ani, filmul oricum nu îți lasă o identitate clară asupra timpului în care se petrece acțiunea și nici localizarea nu e precisă ca în alte filme cu zombie.
Până aici avem partea SF horror cu viruși care transformă oamenii în zombie, cu un ,,continent,, infectat și infestat și diferite enclave unde oamenii rezistă și își duc viața mai departe.Dar după ce depășim contextualizarea acțiunii privim niște oameni care trăiesc ca-n Evul Mediu și care au probleme sociale, probleme în familie, probleme firești pentru zona în care ei există. De la un tată care vrea să își transforme băiețelul de 12 ani într-un bărbat care ucide zombie, pentru că zombie pot fi uciși ca orice altă creatură sau animal pentru că ,,nu mai au creier, deci nu mai au suflet, așa că nu contează."Avem o mamă bolnavă și un soț adulter, avem o poveste de viață unde bărbatul ia decizii ca-n Evul Mediu iar armele sunt arcul și săgețile.
În paralel avem și elemente care ne duc cu gândul la prezent, la tehnologie, la internet, smartphone-uri și arme sofisticate.Există un moment extrem de amuzant, nimeni din sală nu se aștepta să râdă cu atâta patos atunci când cele două ,,civilizații,, se ciocnesc. Nu stric recenzia cu un spoiler așa că las gluma să o descoperiți singuri când mergeți la film. Dar dincolo de scenele mai mult sau mai puțin ,,intense și sângeroase\'\' (Sincer sunt mult mai light decât multe metafore vizuale din #Substance , ca idee) filmul te face să te gândești la câteva lucruri și îți ridică semne de întrebare cu privire la propria existență.Poate că azi nu suntem înconjurați de diferite specii de zombie, dar suntem înconjurați de oameni ,,zombificați,, .
Oameni care se droghează, oameni care cad pradă alcoolului și nu mai gândesc, oameni care ajung zombie dintr-un episod acut de gelozie și ajung criminali, pentru că până la urmă zombie nu trebuie să te atace ca să te mânănce, te poate ataca să te ucidă pentru că ești diferit, pentru că gândești diferit, iubești diferit, crezi sau nu într-un zeu, ai renunțat la el/ea si se razbuna. Doar vedem realitatea în care trăim cu femei ucise brutal în fața propriilor copii, vedem războiul și genocidul din Orientul Mijlociu și de la granița noastră. Da, filmul e o alegorie mult prea light la realitatea care ne înconjoară. Da, toți murim, toți trebuie să ne aducem aminte că vom muri, dar de ce trebuie să uităm să trăim și să ucidem pe alții doar pentru că nu mai știm noi să trăim?... Nu e un film simplu de privit, dar dacă poți să privești dincolo de zombie, o să vezi o poveste intensă cu peisaje aparte și lecții de viață. Recomand!