Proiecte absurde pe bani europeni: piste de biciclete prin pustiu și baze sportive abandonate
În mai multe localități din România, autoritățile au derulat proiecte de infrastructură care au stârnit controverse legate de utilitatea și eficiența cheltuirii fondurilor publice. Printre aceste investiții se numără realizarea unor piste de biciclete în zone izolate sau pe câmpuri, fără o conexiune clară cu rețeaua rutieră sau cu zonele locuite.
Astfel de proiecte au fost finanțate din surse precum Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) sau Administrația Fondului pentru Mediu, fiind completate în unele cazuri și cu cofinanțare locală. Scopul declarat al acestor investiții a fost dezvoltarea mobilității alternative și atragerea turiștilor în zonele respective.
Un exemplu este comuna Conțești, din județul Dâmbovița, unde s-au construit aproximativ 6 kilometri de piste de biciclete pe marginea unor terenuri agricole. Valoarea proiectului a fost de aproximativ 500.000 de euro. Autoritățile locale susțin că lucrările s-au desfășurat în afara localității deoarece, în interiorul acesteia, se află în derulare alte proiecte de infrastructură (canalizare, apă, gaze), care nu permit deocamdată amenajarea de piste.
Totuși, localnicii susțin că multe dintre proiectele menționate nu sunt vizibile pe teren, iar alte investiții anterioare, cum ar fi baze sportive construite cu fonduri guvernamentale, se află în prezent în stare de degradare.
Un alt caz este cel din Buftea, unde o pistă de biciclete de aproximativ 11 kilometri, construită tot pe câmp, a costat circa 3,4 milioane de euro. Aceasta este dotată cu stații de încărcare electrică și panouri electronice pentru închirierea bicicletelor, însă amplasarea lor în zone slab circulate ridică semne de întrebare în legătură cu gradul real de utilizare.
În unele situații, infrastructura realizată pare să deservească doar un număr restrâns de locuințe, existând suspiciuni cu privire la prioritizarea unor interese personale sau locale, în detrimentul unor nevoi publice esențiale, precum sistemele de canalizare, apă potabilă sau modernizarea școlilor.
Criticii acestor proiecte atrag atenția că lipsa unei strategii coerente de dezvoltare și monitorizare poate conduce la cheltuirea ineficientă a fondurilor publice. De asemenea, se subliniază nevoia unei mai bune corelări între investiții și realitățile locale, pentru a asigura sustenabilitatea și utilitatea proiectelor.