25 iulie, Ziua Mondială de Prevenire a Înecului: un apel la responsabilitate și acțiune

În fiecare vară, salvatorii atrag atenția asupra pericolelor asociate cu scăldatul în mare sau în alte ape deschise, însă în ciuda avertismentelor, numeroase persoane aleg să ignore semnalele de alarmă. Salvamarii și scafandrii pompieri intervin constant pentru a salva vieți, dar, din păcate, nu toate intervențiile au un final fericit.

Numărul cazurilor de înec în sezonul estival rămâne ridicat, atrage atenția Răzvan Parconie, purtătorul de cuvânt al ISU Dobrogea. Acesta subliniază necesitatea respectării recomandărilor salvatorilor pentru a preveni tragedii.

Pe 25 iulie este marcată Ziua Mondială de Prevenire a Înecului (World Drowning Prevention Day), instituită de Adunarea Generală a ONU în aprilie 2021, prin rezoluţia A/RES/75/273. Evenimentul are scopul de a evidenția impactul grav al înecului asupra familiilor și comunităților și de a încuraja măsuri concrete de prevenție.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), înecul este responsabil pentru aproximativ 236.000 de decese anual, reprezentând a treia cauză de deces accidental la nivel global. Copiii cu vârste între 1 și 4 ani, respectiv 5 și 9 ani, sunt categoriile cele mai vulnerabile. În ultimul deceniu, peste 2,5 milioane de persoane și-au pierdut viața prin înec, 90% dintre cazuri având loc în țări cu venituri mici și medii.

Pentru a reduce aceste cifre, ONU și OMS promovează o serie de măsuri de prevenție, printre care:

• Instalarea de bariere care limitează accesul la apă;
• Educația în domeniul înotului și al siguranței acvatice;
• Instruirea publicului pentru acordarea primului ajutor și resuscitare;
• Stabilirea de reglementări privind siguranța navigației și transportului pe apă;
• Îmbunătățirea gestionării riscului de inundații.

OMS coordonează anual activitățile dedicate acestei zile și oferă sprijin statelor membre pentru derularea de campanii de conștientizare la nivel local și național.

Prevenirea înecului este posibilă, iar implicarea fiecăruia – autorități, instituții, ONG-uri sau simpli cetățeni – poate face diferența între viață și moarte.