Llanes – liniștea care răsună printre valuri

Am ajuns în Llanes într-o după-amiază liniștită, cu valurile aproape cuminți și cerul ușor nesigur, așa cum doar nordul Spaniei știe să fie. Nu știam dacă o să plouă sau o să iasă soarele și nici nu conta. Pentru că de cum am pus piciorul în oraș, am simțit că mă aștepta. Ca și cum știa că vin.

Llanes nu e un oraș mare. Dar e unul care respiră adânc. Are acea frumusețe fără efort, naturală, pe care nu încerci s-o înțelegi, doar o lași să te pătrundă. Între ziduri vechi, case colorate, port mic de pescari și alei pietruite, m-am trezit plimbându-mă fără hartă, fără plan. Și a fost perfect așa.

Llanes se află în inima coastei estice a Asturiei, iar de aici poți explora unele dintre cele mai spectaculoase plaje din nordul Spaniei. Multe sunt aproape sălbatice, înconjurate de stânci abrupte și vegetație densă, iar unele par pur și simplu pictate.

Plajele de neratat în Llanes:

• Playa de Toró: o plajă unică, înconjurată de formațiuni stâncoase ascuțite care apar din nisip ca niște dinozauri adormiți. Perfectă pentru fotografii.
• Playa del Sablón: chiar lângă centrul orașului, ușor accesibilă, liniștită și potrivită pentru familii.

• Playa de Poo: o plajă atipică, unde apa intră printr-un canal și formează o lagună naturală la reflux. Ideală pentru copii și relaxare.
• Playa de Gulpiyuri: declarată monument natural, este o minune a naturii: o plajă ascunsă, situată la câteva sute de metri de mare, conectată printr-un tunel subteran de apă. Merită drumeția până acolo.

• Playa de Huelga: mică, liniștită, cu un aer sălbatic și acea stâncă imensă din larg, sculptată de valuri. Nu e o plajă clasică pentru prosoape și aglomerație, ci mai degrabă un loc de contemplare, perfect pentru o oprire scurtă și un apus de neuitat.

Un loc de neratat în Llanes este Paseo de San Pedro.  Aș putea scrie o pagină întreagă doar despre el. Este o promenadă lungă, verde, cocoțată pe faleză, de unde vezi marea cum se izbește de stânci și portul care respiră liniște. De sus, Llanes se vede ca un tablou: casele vechi, munții în fundal, valurile care vin, pleacă și iar vin. E locul în care vrei să te oprești. Să respiri. Să taci.

Și dacă ridici privirea ceva mai sus, o să-i vezi: Picos de Europa: munți impunători, verzi, cu vârfuri adesea învăluite în nori, care domină orizontul. Chiar dacă marea îți fură ochii, nu poți să nu simți prezența lor tăcută. Llanes e locul ideal pentru cei care vor să combine o vacanță de coastă cu drumeții în munți, iar Picos de Europa sunt la doar o oră distanță, așteptând să fie descoperiți. Dar despre asta îți voi povesti într-un articol separat.

În centrul vechi, viața se mișcă în ritm propriu. Străduțe înguste, balcoane cu flori, ziduri medievale, restaurante mici, unde mâncarea e simplă, dar delicioasă. Am gustat brânză Cabrales, anșoa de Llanes, fructe de mare proaspete și tortilla caldă, alături de sidra turnată de la înălțime, în stilul specific zonei, un gest care e mai mult tradiție decât spectacol.

Ce să faci în Llanes, dincolo de plaje:

• O plimbare prin centrul istoric, cu Basilica Santa María del Conceyu, o biserică gotică din secolul XIII.
• Vizitarea Cuburilor Memoriei (Los Cubos de la Memoria), acele blocuri de beton colorate din port, pictate de artistul Basque Agustín Ibarrola – un contrast între artă și industrial.
• Drumeții în natură, mai ales dacă ai mașină – multe plaje și puncte panoramice se află la 5–15 minute de mers.

Una dintre cele mai impresionante priveliști o găsești la Mirador de la Boriza, un punct de belvedere aflat între două dintre cele mai frumoase plaje ale regiunii: Andrín și Ballota. De sus, vezi marea în toată puterea ei, stâncile dramatice, verdele tipic Asturiei și plajele jos, ascunse, ca niște comori. Merită să te oprești acolo, să stai măcar zece minute fără telefon și să lași ochii să cuprindă tot.

Și dacă vrei să simți natura cu adevărat în acțiune, du-te la Bufones de Pría: un loc unde apa oceanului pătrunde prin crăpăturile din stâncă și iese cu putere sub formă de jeturi, uneori chiar cu sunete care seamănă cu un tunet. E un spectacol natural, neîmblânzit, care te face să înțelegi cât de viu e pământul ăsta.

Llanes m-a cucerit cu aerul lui, cu naturalețea, cu felul în care te face să încetinești, fără să îți ceară nimic în schimb. Nu e un oraș care îți urlă frumusețea, e unul care ți-o șoptește. Și, dacă îl asculți, nu o să-l mai uiți.

Am avut hotelul chiar aici, în Llanes. Și cred că n-ar fi existat loc mai bun. Pentru că mi-a permis să-l simt și ziua, și noaptea. Să plec spre alte colțuri ale Asturiei, dar să mă întorc mereu cu drag. Cu dor.

Iar când am plecat, m-am uitat înapoi. Nu mult. Doar cât să-mi promit că o să revin.

În articolul următor te iau cu mine în Lastres, un sat care pare pictat, agățat între cer și mare.