A murit Steluța Lucia Rodica Coposu, ultima descendentă directă a familiei Coposu

Joi dimineață, 7 august 2025, s-a stins din viață Steluța Lucia Rodica Coposu, președinta Fundației Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului și ultima descendentă directă a uneia dintre cele mai încercate familii din istoria recentă a României.

S-a născut pe 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, județul Sălaj. Parcursul său educațional a fost unul marcat de mutări frecvente: a urmat clasele primare în patru localități diferite – Bobota, Coșlariu (jud. Alba), Oarda de Jos (jud. Alba) și Alba Iulia. Apoi a studiat la Liceul de fete din Alba Iulia (1943–1944), continuând cu Școala Centrală de fete din București (1944–1947), iar ulterior la Liceul de fete nr. 12 (astăzi Colegiul „Titu Maiorescu”).

Între 1951 și 1956 a urmat cursurile Institutului Politehnic din București. În anii grei de după război, împreună cu sora sa Flavia, a susținut familia din bursa de elevă.

A lucrat între 1956 și 1991 la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București, având o carieră discretă, dar onorabilă.

Pe 17 iulie 1996, la un an după dispariția fratelui lor, Corneliu Coposu, împreună cu sora sa Flavia Bălescu-Coposu, a înființat Fundația Corneliu Coposu, cu scopul de a păstra vie memoria Seniorului și a valorilor pe care acesta le-a reprezentat.

În anul 2009, ambele surori au fost decorate de Majestatea Sa Regele Mihai I al României cu Crucea Casei Regale, o recunoaștere simbolică a demnității și loialității lor.

Despre Steluța, sora sa mai mare, Flavia Bălescu-Coposu, spunea:
„Îmi amintesc și eu (și spuneau și părinții) că a fost copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, pregătită parcă pentru viața ce o aștepta. Era veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, veșnic prezente pe fețișoara ei veșnic surâzătoare. Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Generozitatea a moștenit-o de la mama, toleranța și dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata și de la Doina și se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calitățile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie.”

Prin plecarea sa, se încheie o epocă. Familia Coposu rămâne vie prin exemplul, lupta și valorile celor care i-au purtat numele cu demnitate.