„De la aracet la ură colectivă: cum se construiește xenofobia în România”

Conflictul dintre muncitori români și nepalezi într-o fabrică din Baia Mare – un incident stupid generat de o cutie de aracet – ar fi trebuit să rămână o problemă internă, rezolvabilă cu un dialog civilizat. În schimb, distanța între oameni a fost amplificată de un anume discurs politic care scapă de sub control.

Săptămâna trecută, rețelele de socializare duduiau de comentarii (majoriatea analfabete și violente, cum ne-am obișnuit deja) referitoare la nepalezii care „ne ocupă țara” și „ne fură banii”, comentarii stârnite de afirmația deputatului Dan Tănasă care îndeamnă românii să refuze nepalezii (sau orice alt străin) care vin să le aducă mâncarea la ușă.

Din păcate, românii au fost învățați de mult să-i vadă pe străini ca pe țapi ispășitori. Politicienii de extremă dreaptă profită de fricile sociale și etichetează comunitățile vulnerabile – nepalezii, de pildă – drept infractori sau intruși nedoriți.

Deputatul AUR Dan Tanasă – a cărui campanie xenofobă recentă a atras condamnarea publică și chiar o plângere penală pentru discurs instigator – i-a îndemnat pe români să refuze comenzile livrate de persoane din Asia sau Africa: „Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român”, scria el. 

Acest gen de retorică nu doar hrănește ura, ci legitimează comportamentele agresive pe care altfel societatea – sau măcar normele decente – le-ar reprima. În cazul de la fabrica de mobilă din Baia Mare, un conflict minor a fost alimentat – nu survenit din sine – de aceeași atmosferă socială toxică: românii și nepalezii, colegi, au sfârșit în bătaie, în showroom-ul fabricii, pentru… o cutie de aracet refuzată.

Nu credeați că lucrurile pot escalada atât de repede? Iată că pot!

Românii instigați, fără autocontrol, fără educație, reacționează după cum vedem.

Ceea ce îmi provoacă îngrijorare nu sunt doar violențele din fabrici sau de pe străzi, ci discursul politic care le normalizează. Tanasă a acuzat importul de „muncitori necalificați din Asia și Africa”. Dar uită că și românii au plecat din țară în anii 90 tot așa.

Declarațiile unor lideri AUR, precum Dan Tănasă, reprezintă o otravă deliberată turnată în societate: instigă la ură, distrag atenția de la adevăratele cauze ale precarității și împing oamenii simpli unii împotriva altora. În loc să ceară salarii decente și condiții de muncă mai bune, Tănasă preferă să cultive resentimente și violență, devenind complice direct al exploatării și al divizării sociale.

Aramis Group este cea mai mare fabrică de mobilă din România, având peste 6.000 de angajați și o cifră de afaceri de aproximativ 2 miliarde de lei (400 milioane euro) în 2024, cu un profit net de peste 7 milioane de euro. În 2023, compania a raportat un profit record de circa 15 milioane de euro.

Un conflict minor, în absența unor norme sociale solide, devine un motor de ură revendicată public. Fabricile private sunt adevărate micro-universuri: aici hotărâm dacă împărțim aracet, nu dacă împărțim cetățeni după etnie.

Normal ar fi să respingem discursul suveranist, rasist și xenofob ca sursă de stăpânire socială. Nu putem permite ca ura exprimată de un parlamentar „aurit” să legimiteze dezumanizarea celui care poartă un nume… diferit sau o origine diferită.

Omul ăla nu e un criminal, și-a lăsat familia ca să muncească în România, să câștige un ban. Așa cum au făcut-o și ai noștri.

Învățați-vă copiii să despartă persoanele de politicieni. Este un exercițiu de civilizație. Și de omenie.