SITUATIONSHIP: Combinații, NU Relații - Pwl mea, ca-n viață...

Pentru că despre asta e vorba. De viață fără filtre de Instagram, fără măști, o comedie care, dincolo de grotescul unor situații și de tușa groasă trasă pentru a caricaturiza niște situații extreme, e despre viață...

Pentru că, dacă privești și citești dialogurile printre rânduri, îți dai seama că cel puțin o dată ai fost în cel puțin o situație din film, indiferent de sexul tău și de preferințele sexuale.

În viața asta toți am crezut că nu înșelăm dacă nu facem sex, dar eram cu gândul în altă parte, în viața asta am fost cel puțin o dată toxici într-o relație, am fost victime sau călăii unor emoții, am fost frustrați până la nebunie, am ales singurătatea sau am lăsat singurătatea să ne aleagă pe noi, am mimat fericirea sau ne luam pauze și escapade de la nefericire, ne lăsam subjugați de biasuri toxice sau aruncam cu generalități toxice în ceilalți, bărbați sau femei.

Da, se râde la film, dar nu e o comedie în stil Miami Bici sau Team Building. Pentru că atât actorii, cât și oamenii din spate s-au maturizat, iar filmul are atât de multe "easter eggs" cu și despre vulnerabilitățile noastre ca oameni, bărbați și femei deopotrivă.

Pentru că de multe ori e mai simplu să mimăm orgasmul decât să simțim că ne pare rău când rănim, pentru că e mai ușor să dăm un block în loc să învățăm să comunicăm despre ce doare și ne doare, pentru că e mai ușor să dăm un swipe pe Tinder decât să căutăm un terapeut bun...

Filmul pare simplu, pare o comedie pentru public, dar e mult mai mult de atât.
Felicitări, BRomania, pentru curajul de a face un film despre cea mai vulnerabilă parte din noi – emoția genuină, felicitări Irina Noaptes, Anastasia Ioana Florea, Mihaela Velicu, Aida Economu, Ștefan Iancu și Cezara Gabriela Munteanu pentru modul în care ați dat viață și sens personajelor voastre, felicitări Letiția Roșculeț pentru cum ai adus pe ecranul de argint această... poveste.

Recunosc, eu cel puțin nu l-am simțit un film comedie, deși am râs și m-am distrat. L-am privit mai curând ca un foileton peste timp, așa cum este și romanul autobiografic pe care l-am publicat în acest an – Confesiuni: Atracții Interzise.
Pentru că da, filmul e de fapt o confesiune printre traume și patternuri greșite, printre idei preconcepute și truisme toxice.

Dacă pe actorii enumerați anterior am avut șansa să îi urmăresc în diferite producții din cinema sau seriale TV, o surpriză epică a fost The Motans. Deci, omulețul ăsta efectiv a rupt cu umor și spontaneitate, iar vocea lui... intra exact când trebuia, cum trebuia.