Avertisment: Rusia ar putea lansa atacuri „sub steag fals” în Polonia și România, spun experți — generalii români explică riscurile și ce măsuri sunt necesare

Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a avertizat că Rusia — împreună cu Belarus — ar putea recurge la operaţiuni de sabotaj şi atacuri hibride sau chiar incidente directe asupra infrastructurii critice din state vecine NATO, precum Polonia şi România, încercând să plaseze vina pe Ucraina. Conform analizei ISW, scenariile includ folosirea forţelor speciale şi a dronelor pentru a crea aparent incidentul „provocat” de forţele ucrainene.

Declaraţiile de la Moscova, inclusiv acuzaţiile Serviciului de Informaţii Externe rus (SVR) şi afirmaţiile purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, despre un presupus plan ucrainean, au urmat acestor avertismente. Zaharova a susţinut că ar exista „probe” privind pregătiri la poligonul Yavoriv (16 septembrie) şi a avertizat că un astfel de episod ar putea escalada grav tensiunile regionale — inclusiv, a afirmat ea, cu riscul unei confruntări majore.

Experţii ISW rămân sceptici faţă de veridicitatea afirmaţiilor Moscovei şi avertizează că autorităţile ruse pot crea în prealabil o naraţiune informaţională pentru a putea învinovăţi Ucraina pentru orice atac ce ar urma să apară. Practicile dezinformării şi operaţiunile „sub steag fals” fac parte, spun analiştii, din arsenalul războiului hibrid pe care Rusia îl poartă de ani buni.

Pentru a contextualiza riscul, „Adevărul” a stat de vorbă cu doi generali români reputaţi. Generalul (r) Virgil Bălăceanu — cu experienţă la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est — nu exclude complet ipoteza unui atac sub steag fals, dar o consideră puţin probabilă ca scenariu imediat. El subliniază dificultatea de a reproduce, tehnic şi logistic, caracteristicile unor sisteme ruseşti astfel încât ele să pară indiscutabil ruseşti în urma unei operaţiuni false.

„Orice se poate face pe linia dezinformării şi a unor operaţii sub steag fals. Nimic nu e cu adevărat imposibil”, spune Bălăceanu, dar atrage atenţia că monitorizarea intensă prin sateliţi şi mijloace ISR face foarte dificilă pregătirea şi executarea unor operaţiuni sofisticate care să rămână neobservate înainte de producerea lor.

Generalul (r) Dan Grecu, cu studii şi misiuni internaţionale şi fost observator în teatre operaţionale, consideră de asemenea că nu există semnale că un atac al Federaţiei Ruse asupra unui stat NATO ar fi iminent, dar avertizează asupra necesităţii consolidării capacităţilor defensive naţionale. Grecu recomandă un accent mai mare pe mijloace defensive — sisteme antiaeriene şi anti‑dronă, capabilităţi de război radio‑electronic şi drone interceptoare — în locul unor achiziţii masive cu profil ofensiv.

„Trebuie să fim capabili să neutralizăm dronele cu drone de interceptare şi mijloace electronice de bruiaj, pentru a nu fi puşi în situaţia de a ridica avioane F‑16 pentru fiecare ameninţare de mică valoare”, a explicat Grecu, care susţine o orientare pragmatică spre mijloace defensive care să descurajeze şi să limiteze impactul operaţiunilor hibride.

Ambele opinii convergează asupra ideii că, deşi riscul unei confruntări convenţionale între NATO şi Rusia rămâne scăzut, „războiul hibrid” — constând în atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj şi operaţiuni clandestine — este foarte real şi reprezintă o ameninţare continuă pentru statele din proximitatea frontului estic.

Specialiştii citaţi mai subliniază importanţa pregătirii constante: îmbunătăţirea rezilienţei infrastructurii critice, schimbul de informaţii în cadrul NATO, antrenamente comune şi investiţii în tehnologii defensive care pot detecta şi contracara atacuri sub pragul unei crize majore. Aceste măsuri, spun ei, reduc eficienţa oricărei tentative de manipulare informaţională sau de acţiune sub steag fals.

Pe scurt: avertismentele ISW şi retorica Moscovei au reaprins dezbaterea despre vulnerabilităţile hibride la graniţele NATO. Generalii consultaţi recomandă prudenţă, consolidarea capabilităţilor defensive şi păstrarea unei vigilenţe sporite — pentru că, în războiul hibrid, prevenţia şi rezilienţa sunt cele mai bune garanţii împotriva escaladării.