România care nu mai tace. Mii de oameni au ieșit în stradă împotriva violenței asupra femeilor: „Una dintre noi nu a mai ajuns astăzi”

Duminică, în peste zece orașe din România, mii de femei, bărbați și tineri au ieșit în stradă pentru a cere siguranță, respect și dreptate. De la București la Cluj, Timișoara, Iași sau Sibiu, marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor” a adus din nou în prim-plan o realitate dureroasă: violența împotriva femeilor continuă să ucidă.

Numai în 2025, 46 de femei au fost ucise de actualii sau foștii lor parteneri. În ultimul deceniu, numărul victimelor ajunge la peste 440. Cifrele sunt reci, dar în spatele lor se află vieți curmate brutal, familii distruse și un sistem care, adesea, reacționează prea târziu.

„Indiferența hrănește violența”

Pe pancartele din Piața Universității, cuvintele s-au transformat în strigăt: „Pe corpul meu nu pui mână decât dacă vreau eu”, „Libere – puternice”, „Solidaritate!”. De aici, coloana de manifestanți a pornit spre Piața Victoriei, scandând mesaje de rezistență și speranță.

Oana, o tânără de 32 de ani, își ține lacrimile în frâu. „Am trăit ani întregi sub frică, în teroare. El mă controla, mă jignea, mă lovea. Am reușit să scap, dar încă mi-e teamă că mă urmărește. Nu vreau să apar în poze, dar am venit aici ca să spun că nu mai tac. Nu mai vreau să trăiesc în rușine. Vreau să fiu liberă.”

În jurul ei, femei de toate vârstele — unele cu copii de mână, altele cu stegulețe colorate — formează un cerc de solidaritate. Printre ele, și bărbați care au înțeles că lupta pentru siguranța femeilor nu este o cauză „doar a femeilor”, ci o luptă pentru demnitate umană.

De la stradă la Parlament: presiune pentru schimbare

Marșul de duminică nu a fost doar o manifestație, ci și o declarație civică: România trebuie să trateze femicidul — uciderea unei femei pentru că este femeie — ca pe o infracțiune distinctă. Ministerul Justiției a anunțat că a început deja consultările pentru introducerea acestei prevederi în Codul Penal, iar ministrul Radu Marinescu nu exclude posibilitatea ca România să urmeze modelul Italiei, unde uciderea unei femei poate fi pedepsită cu închisoare pe viață.

În Parlament, a fost creată o comisie specială pentru combaterea violenței domestice și a femicidului. Reprezentanți ai ONG-urilor și ai societății civile participă la dezbateri, cerând modificări legislative care să asigure protecția reală a victimelor.

„Fiecare caz ignorat poate însemna o viață pierdută”

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor – organizatoarea principală a marșului – a transmis un mesaj ferm:
„Siguranța femeilor și fetelor nu este un favor, ci un drept fundamental. Avem nevoie de instrumente eficiente pentru evaluarea riscului de femicid, de adăposturi sigure, consiliere psihologică gratuită pentru victime și programe de reabilitare pentru agresori. Fiecare caz tratat superficial poate însemna o viață pierdută.”

Organizatorii au cerut și incriminarea căsătoriei forțate, precum și armonizarea legislației românești cu Directiva europeană 1385/2024 privind violența împotriva femeilor.

În mijlocul mulțimii, câțiva tineri din „Blocul Tineretului Muncitoresc” fac propagandă socialistă și împart fluturași pe care scrie „Feminismul este socialist”.

O participantă la marș, trecută de 45 de ani, le atrage atenția că nu este corect ceea ce fac. Politica demografică a regimului Ceaușescu a avut la bază Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, care interzicea întreruperea de sarcină și care viza creșterea accelerată a populației. Prin acest act normativ, Ceaușescu a pus bazele a ceea ce avea să constituie unul dintre cele mai represive și dure regimuri pronataliste din istorie. Și aceasta nu înseamnă libertate!

Tinerii o contrazic și, în replică, îi spun că nu se referă la Ceaușescu, ci la Gheorghiu Dej, care a liberalizat avorturile în 1957. Dialogul rămâne pașnic. Deocamdată!

Un mesaj care depășește orașele

Marșuri similare au avut loc în Arad, Brașov, Cluj, Iași, Sibiu, Timișoara, Baia Mare, Piatra-Neamț și Oradea. Mii de oameni au aprins lumânări, au purtat panglici violet și au citit numele femeilor ucise în ultimul an — un gest de doliu colectiv și de protest tăcut.

Potrivit datelor centralizate de organizațiile de protecție a femeilor, 42% dintre femeile din România au fost victime ale violenței fizice sau psihologice. În 2024, au fost înregistrate peste 36.000 de plângeri pentru loviri și alte violențe, iar majoritatea agresorilor sunt membri ai familiei.

România care vrea să trăiască fără frică

Pe caldarâmul ud al Bucureștiului, pancartele se lasă încet, dar vocile nu tac. „Nu vrem privilegii. Vrem siguranță. Vrem dreptate”, spune o tânără studentă, cu glasul încă tremurând.
Este o frază simplă, dar care rezumă totul.

România se schimbă greu, dar se schimbă.
Prin fiecare pas făcut la acest marș, prin fiecare voce care a refuzat tăcerea, prin fiecare femeie care a ales să trăiască — nu să supraviețuiască.