„Două Românii pe harta șomajului: decalaje uriașe și generații fără școală, fără șanse”

Rata șomajului din România a fost, la finalul lunii septembrie, de 3,15%, însă în spatele acestei medii se ascund diferențe uriașe între județe. Dacă în Ilfov abia 0,44% dintre locuitori sunt fără un loc de muncă, în Vaslui proporția ajunge la 8,81%. Disparitatea între cele două extreme – peste 8 puncte procentuale – arată existența a „două Românii”: una dinamică, cu locuri de muncă disponibile, și una în care lipsa educației și a oportunităților menține comunități întregi în sărăcie.

În total, la nivel național erau înregistrați 252.520 de șomeri, dintre care aproape 80% nu primesc indemnizație. Cei mai mulți provin din mediul rural – peste 184.000 de persoane – iar femeile au o rată a șomajului ușor mai ridicată decât bărbații (3,31% față de 3,03%).

Structura șomajului arată clar legătura dintre educație și accesul pe piața muncii. Aproape o treime dintre șomeri nu au deloc școală sau au absolvit doar clasele primare, alți 33% au terminat gimnaziul, iar doar 4,7% au studii universitare. În plus, peste 100.000 de persoane sunt șomeri de lungă durată – fie tineri sub 25 de ani fără job de peste șase luni, fie adulți care nu au lucrat de mai bine de un an.

Mulți dintre cei fără studii nu pot participa nici măcar la cursurile de calificare profesională oferite de stat, care cer absolvirea a minimum patru clase. Singura alternativă pentru aceștia rămâne programul „A doua șansă”, destinat alfabetizării adulților.

„Pentru cei fără o zi de școală, singura soluție este înscrierea la programe de alfabetizare. Abia după aceea pot urma cursuri de calificare în meserii simple, precum îngrijitor spații verzi sau lucrător în agricultură”, explică Narcisa Șerban, director adjunct al AJOFM Olt.

Integrarea pe piața muncii a persoanelor fără experiență sau fără educație este extrem de dificilă. Mulți dintre ei refuză locurile de muncă necalificate, considerându-le „prea grele” sau prost plătite, iar unii preferă să trăiască din beneficii sociale care, cumulate, pot ajunge aproape de nivelul salariului minim.

„Sunt oameni care n-au muncit niciodată. După o lună-două renunță, li se pare greu. Cei mai stabili sunt cei care au trecut de 35-40 de ani și au mai lucrat cândva, chiar și fără forme legale”, adaugă Șerban.

Cursurile de formare finanțate din fonduri europene – care includ și subvenții – au o rată mai bună de participare, dar interesul rămâne redus. Mulți șomeri cred că un certificat de calificare garantează automat un loc de muncă, fără să înțeleagă că angajatorul decide în funcție de competențe.

O evoluție îngrijorătoare este creșterea numărului tinerilor fără educație. Mulți provin din mediul rural și explică abandonul școlar prin lipsa implicării părinților, nevoia de a munci „cu ziua” sau plecarea timpurie în străinătate. În cazul fetelor, motivele sunt adesea legate de întemeierea unei familii la vârste fragede.

Aceste tinere apar rar în statisticile oficiale, pentru că nu se înscriu la AJOFM și nu solicită ajutoare sociale, deci nu figurează ca șomere.

Structura șomajului s-a schimbat radical, confirmă reprezentanții AJOFM. „În urmă cu două decenii, majoritatea șomerilor erau oameni calificați, veniți din câmpul muncii, cu studii profesionale sau chiar superioare. Astăzi, cei mai mulți nu au nici măcar opt clase”, spune Narcisa Șerban.

Paradoxal, tot mai mulți dintre cei care decid să-și reia studiile au trecut de 40 de ani, în timp ce generațiile tinere, care ar trebui să susțină economia, sunt tot mai numeroase în rândul celor fără pregătire și fără perspective.