Now You See Me: Now You Don\'t - Jaful perfect 3 - cronică ZI-MI UN FILM BUN
Al treilea film din franciza “Now You See Me” intră în cinema vineri, 28 noiembrie. Presupun că majoritatea știți deja care este ideea principală a acestor filme. Pentru cine nu știe, fac o mică recapitulare. Avem o mână de tineri magicieni care își unesc forțele pentru spectacole grandioase și furturi ingenioase. O familie găsită de tineri nebuni care vor să ia de la bogați și să dea săracilor.
Primul film a apărut în 2013, al doilea în 2016. În acest al treilea film, după 9 ani, trei noi magicieni, mai tineri și mai ambițioși, vor să își dovedească talentul.
Filmul păstrează modelul primelor două. Avem momente de magie, acțiune, twist-uri spre final și câteva glume presărate pe tot parcursul filmului. Personal, consider că vine cam târziu. A trecut parcă prea mult timp de la ultimul. Dar s-au întâmplat multe chestii în ultimii 9 ani și nu se întâmplă totul perfect.
Mi-au plăcut cei trei noi magicieni. Au adus aer proaspăt și idei noi. Mi-a plăcut că momentele mai complexe de magie le-au explicat ulterior și ne-au arătat ce e posibil și cum nu toate scenele magice sunt 100% CGI. Personal, am stat cam tot filmul în așteptarea unui moment foarte mare, ceva grandios care să mă șocheze. Nu am avut ceva atât de spectaculos cum îmi doream eu, dar asta nu înseamnă că filmul nu e ce trebuie. Am văzut peste 300 de filme și seriale anul ăsta… eu am altfel de așteptări decât majoritatea oamenilor. Aș fi vrut ca filmul să aibă poate 10 minute în plus, să dezvolte conexiunea între magicienii vechi și cei noi, poate să vedem mai multă îndrumare pentru cei tineri. Să avem timp să ne atașăm de personaje. Înțeleg că spectatorul vrea acțiune non-stop, dar dacă nu te conectezi la momentul potrivit, pierzi publicul pe parcurs. Poate nu au făcut asta pentru că știm personajele deja… dar eu așa am simțit.
Un alt aspect care mi-a plăcut, pentru că știam de la primele filme și am verificat dacă și aici au făcut la fel, este că au adus iluziționiști adevărați care să lucreze cu actorii și să îi învețe trucuri. De exemplu, pentru faimoasa scenă cu cartea de joc care trece de la unul la altul în filmul doi, au lucrat aproape trei săptămâni cu profesioniști, pentru a stabili cât de mult pot face actorii singuri și cum să coregrafieze momentul astfel încât filmarea să iasă naturală. În acest film, au o scenă cu o cameră ce se învârte, care este 100% reală. Au construit totul, iar camera e învârtită de un motor mecanic. Au încercat, pe cât posibil, să nu folosească CGI.
La fel ca primele două filme, și acesta e un film de popcorn distractiv. E perfect pentru o ieșire cu prietenii, “familia aleasă”, într-o seară relaxantă la mall. Dacă nu v-ați prins de ce tot insist pe ideea de familie, este pentru că franciza aceasta poate foarte ușor să fie ca Fast & Furious. Sunt filmele acestea ceva extraordinar în materie de joc actoricesc, care să merite sute de premii? Nu. Sunt ceva greu de înțeles, care te obosesc psihic și pun întrebări existențiale? Nu. Sunt filme de energie, acțiune, distracție și relaxare? Da. Și uneori un film așa este exact ce avem nevoie ca să ne bucurăm după o săptămână grea la muncă.
Ca și în seria Fast & Furious, pot face încă 10 filme cu magie și hoție, că eu mă uit. Poate în următorul film fură luna. Vor avea gurile rele ce să critice și cei care vor să se deconecteze de la problemele zilnice ce să vadă.
Articol scris de Alina PETREA – admin al celui mai mare grup de filme din România dar și al paginii, cu același nume, Zi-mi un film bun – și te invităm dacă esti cinefil să le dai un like