Darius Mârza, concluzii despre viitorul României și al întregii Europe după participarea la SME Assembly 2025 Copenhaga

Darius Mârza este un antreprenor român de succes, cunoscut mai ales ca fondator și administrator al Wonderland Resort, unul dintre cele mai mari și apreciate complexe de lux din România, situat în Cluj‑Napoca. A început cariera antreprenorială în domeniul HoReCa la doar 18 ani și, de atunci, a coordonat și organizat peste 14.000 de evenimente de diferite dimensiuni. În acest interviu, ne împărtășește experiențele, motivațiile și lecțiile acumulate în cariera sa, oferind o perspectivă unică asupra antreprenoriatului.

Darius, știu că ai revenit de curând de la SME Assembly 2025, desfășurat la Copenhaga, Danemarca. Acesta este cel mai important eveniment destinat întreprinderilor mici și mijlocii din Europa. Ne împărtășești câteva idei?
Ținând cont că tema invitației Comisiei Europene și a Consiliului European a vizat antreprenoriatul și inovația, trebuie să încep prezentarea mea sumarizând, pe scurt, istoria mea antreprenorială.
Din prima seară, ce m-a surprins cel mai tare și m-a uns pe suflet suprem a fost că fiecare vorbitor care s-a urcat pe scenă, fără excepție și indiferent de domeniul din care provenea, a spus cu tărie că antreprenorii reprezintă coloana vertebrală a societății, motorul economiei, cheia prosperității.
Sincer, toată viața mea, mama mea, care este profesoară universitară și a fost șefa de departament la universitatea tehnică timp de 20 de ani, mă certa și era foarte, foarte supărată pe mine că, în loc să-mi văd de școală exclusiv, tot mă ocup de "bișnițăreală". În mintea ei, era cea mai joasă treaptă posibilă a societății, adică oamenii fără meserie reală cărora nu le-a prea plăcut să învețe, negustori/întreprinzători, adică ea le zicea bișnițari.
Din cauza aceasta, și când mă întreba la școală ce sunt părinții mei, începeam și povesteam de mama, pentru că de tata îmi era cam rușine, deoarece tot timpul făcea afaceri multe și variate și nu avea stare într-o fabrică ca inginer proiectant, cum îi era meseria inițială din timpul comunismului.
Am fost atât de fericit când am constatat că în lumea evoluată și între persoanele care au viziune, antreprenorul este scos în față, este pus pe un piedestal, îi sunt recunoscute meritele, eforturile supranaturale, sacrificiile, riscurile, stresul, tensiunile, nopțile nedormite.
Gândiți-vă doar atât: că de la 12 ani lucrez încontinuu, cu o medie de 22 de ore din 24, de multe ori lucrez câte 4 zile încontinuu, practic am o medie de 4 ore dormite la 4 zile.
Mai mult, provocarea maximă este lupta cu birocrația, care nu se vede din exterior, pe care vă voi prezenta-o în continuare, ținând cont că minim 8 ani am avut nevoie pentru obținerea fiecărei autorizații de construcție, lucruri care mi-au consumat 80% din energie și din bani, dar care mi-au călit reziliența și răbdarea.

Deschiderea mea pentru domeniul acesta a început extrem de devreme: când aveam 5 ani săream gardul grădinilor de lângă blocuri și luam pătrunjel și morcovi, pe care îi vindeam în stația de autobuz, unde îmi făcusem o mică tarabă. Stăteam pe trotuar. Și așa strângeam bani pentru a-mi cumpăra ceea ce îmi doream.

Am început să câștig primii bani mai serioși în ultimul an de școală primară, prin 1996. Făceam de toate: dactilografiam referate, lucrări, cărți pentru profesorii de la facultate, vindeam eseuri colegilor din clasa a V-a. Le mai vindeam și dischete cu câte un clip sau un joc, spiralam, lucram în Photoshop, editam. Și făceam cărți de vizită – le vindeam colegilor care voiau să se simtă mai importanți în gimnaziu, pentru că tot eu îi convingeam că au nevoie de o carte de vizită dacă vor să ajungă oameni importanți :).

Fiind olimpic la matematică și informatică, am fost primul de pe piață care a vândut calculatoare în rate la prieteni și la colegi. A mers bine vânzarea de calculatoare până când au intrat pe piață, peste noapte, companiile mari de electrocasnice și aveau sloganul: cumpărați pe loc calculatorul mult visat, doar cu buletinul, în maximum 2 ore. Și atunci am fost scos de pe piață.

Anul următor, în clasa a XI-a, am început să fac programe soft pentru cabinete de medicină de familie, firme de contabilitate, site-uri diverse, inclusiv pentru biserici, care erau foarte deschise pentru că se puteau înfrăți mai ușor și puteau primi sponsorizări mai ușor. A mers bine cam un an, până au început să apară multinaționalele mari.

După ce nu a mai mers afacerea cu softul (pentru că am fost înghițit de firmele mari care dădeau garanții și post-garanții și lumea nu prea mai avea încredere în freelanceri), la 17 ani m-am apucat să dau meditații la informatică, și nu doar colegilor mai mici sau de aceeași vârstă cu mine, ci și studenților. Făceam asta non-stop, fără pauză, în weekenduri lucram de la 8 dimineața până la 10 seara.
Din toți banii pe care i-am strâns mi-am cumpărat prima garsonieră, primul teren lângă aeroport și primele terenuri la munte, pe care le-am parcelat pentru cabane.

La 18 ani am luat împrumut primii 3.000 de euro, pentru aparate foto-video și echipamente audio, pentru a începe o afacere de organizare evenimente. Am fost primul care a introdus prelucrarea foto-video pe calculator.
După doar câteva luni, eram foarte cunoscut pe piață și am reușit să restitui cei 3.000 de euro împrumutați pentru 6 luni, în doar 3 luni. Astfel, i-am cerut un împrumut de 50.000 de euro ca să-mi deschid prima sală de evenimente, Talisman.
Oamenii erau foarte entuziasmați de la început. Pe atunci existau doar cantine, hoteluri și restaurante. Dar eu voiam ceva special, mai disco, să fie multe lumini și distracție. Am fost primul din România care a introdus luminile de discotecă la nunți și am făcut primul bar mobil la o nuntă.
Datorită acestui nou concept de sală de evenimente, am reușit să conving liceele să nu mai facă balurile de boboci în cluburi și să le facă în sala mea. Era anul 2005.

Cum a apărut Wonderland

Toți banii pe care i-am strâns începând din 2005 i-am investit în terenuri într-o zonă minunată, unde ulterior am construit divinul Wonderland Resort. În 2005 am depus documentația pentru plan urbanistic și autorizație de construcție.

În 2008 am deschis Terasa Havana, prima terasă rooftop din Cluj, care avea peste 300 de locuri și o priveliște extraordinară. Din seara în care am inaugurat-o și până în ziua când am vândut-o, trei luni mai târziu, a fost fully booked în fiecare zi.
Erau zeci de oameni care așteptau la rând să prindă un loc la masă.
Chiar din prima seară am primit două oferte de cumpărare pentru Havana și eu m-am simțit tare jignit de asta.
Până la urmă, tot unuia dintre cei care mi-au făcut oferta le-am vândut. Am învățat că orice afacere sau lucru material este de vânzare pentru prețul corect și că niciodată nu trebuie să spui niciodată.

În iarna lui 2009, după ce vândusem deja Havana, am deschis un fast-food în spatele magazinului Sora.
În prima lună de la deschidere, eu trebuia să îmi susțin licența și nu am putut să mă ocup de afacere, așa că s-au ocupat asociații pe care îi aveam. După câteva luni, am răscumpărat partea unuia dintre asociați și m-am pus pe treabă.
De la vânzări de 60 lei pe zi, am ajuns la 5.000 de lei pe zi. A fost cel mai profitabil fast-food din Cluj. În câteva săptămâni am întrecut localurile cu tradiție, cum erau Speed și Rosa.

"Am reușit să cumpăr 55 de bivolițe, să le mulg singur, să curăț grajdurile, să stau la pășune cu ele și să duc seara laptele la abonați"

În vara lui 2009, proaspăt căsătorit (din februarie), după vânzarea Havanei, eram la țară la socri, cu toată familia. Ei aveau patru bivolițe care trebuiau mulse. Problema era că un anumit om trebuia să mulgă o anumită bivoliță, că altfel nu dădeau lapte.
Deci patru oameni mulgeau patru bivolițe, de două ori pe zi, fără excepție.
Le-am zis atunci așa: eu vreau și o să construiesc aici cea mai mare fermă de bivoli, îi cumpăr de la toți bătrânii din toate satele, fac automate de muls, fac linie de distribuție a laptelui etc.
Au râs de mine, dar eu m-am apucat de treabă din a doua zi.
Am construit totul singur, am lucrat pe toate utilajele, am sudat totul, am vopsit, am făcut toate instalațiile, am cumpărat toți bivolii.
Eu le urcam într-o remorcă improvizată cu o singură axă (pentru că aveam permis doar categoria B).
Am reușit să cumpăr 55 de bivolițe, să le mulg singur, să curăț grajdurile, să stau la pășune cu ele și să duc seara laptele la abonați.

Țineți cont că aveam sute de angajați în Cluj (fast-food-ul, sala Talisman, Studio Dario, unde erau zeci de DJ-i, cameramani, fotografi, decoratori). Iar la fermă nu aveam niciun ajutor de încredere.
Ajungeam acasă la 1 noaptea și la 3 fix plecam la fermă, pentru că la 4 trebuiau mulse bivolițele și la 6 trebuiau să fie duse la pășunat.
Așa a fost viața mea până la Crăciunul din 2010, când am găsit cui să dau animalele în siguranță și m-am asigurat că nu vor ajunge la abator.

În afacerea asta totul a ieșit așa cum mi-am imaginat. Exista posibilitate de dezvoltare, era cerere, lumea era mulțumită.
Exista o singură problemă pe care nu am luat-o în considerare: nu era forță de muncă în zona rurală.
Eu făcusem acest pas pentru familie, pentru că nu era nicio sursă de venit în zonă și am zis că va fi mai ușor așa. Nici vorbă!
În zona rurală este o lipsă acută de forță de muncă. Nu pentru că nu sunt oameni, ci pentru că aceia care pot munci preferă ajutoarele sociale.

În 2009 am investit toți banii mei, inclusiv pe cei obținuți din vânzarea terasei, într-un avans de 25% pentru achiziționarea mai multor spații comerciale de pe strada Eroilor, lângă Cofetăria Carpați.
Avansul trebuia să fie de 33%, dar nu am mai avut restul de bani și m-am înțeles cu vânzătorii să le achit în decursul unui an.
Ceilalți 66% trebuiau puși de niște spanioli, care au plecat în Spania după bani și nu s-au mai întors. Începuse deja criza imobiliară în Spania.
Atunci eu am pierdut absolut tot și a trebuit să o iau de la zero, fără niciun ban, dar îmi rămăseseră terenurile pe care le-am tot cumpărat între anii 2005 și 2012.
Aveam actele depuse pentru autorizație de construcție din 2005 și încă nu îmi ieșiseră aprobate.

Astfel, mi-am vândut mașina pentru 12.000 de euro, am studiat multe nopți care este biroul de arhitectură care obține cele mai multe autorizații, m-am străduit, am ajuns la ei și i-am rugat să-mi redepună proiectul.
Mi-au cerut 10.000 de euro, pe care i-am plătit pe loc și, de 1.500 de euro mi-am cumpărat o mașină cu care am cărat materialele pentru primele săli de evenimente de la Wonderland, inclusiv acoperișul și țevile de instalații, pentru că aveam geamul spart și puteam să le scot pe acolo, în spate.
Am rămas cu 500 de euro în buzunar, cu care am început construcția primului pod de intrare în Wonderland.
Apelând la biroul de arhitectură de care v-am povestit, am reușit să obțin autorizație de construcție și am putut accesa un proiect pe fonduri europene, prin care am construit prima pensiune turistică în resort.
Acum, Wonderland a ajuns cel mai mare resort din Sud-Estul Europei, cu o valoare de peste 200 de milioane de euro, unde vă invit cu mare drag să vizitați cel mai luxos și high-tech hotel din Europa.

Cum ai ajuns să stau la masă cu reprezentanții Comisiei Europene și ai Consiliului European?
Din dorința de a scala afacerea mea și de a face Wonderland Resort cunoscut și recunoscut în întreaga Europă, am organizat o excursie de presă internațională, unde au participat peste 50 de jurnaliști din multe țări. La conferința de presă am prezentat, în linii mari, cum am construit Wonderland și se pare că i-am mișcat pe participanții internaționali, care ulterior m-au recomandat, din proprie inițiativă, organizatorilor de la Comisia Europeană. Ulterior, am fost contactat pe email de către organizatori, care mi-au cumpărat bilet de avion, cazare și mâncare. M-am șocat, pentru că niciodată în viață nu primisem nimic gratuit, adică eu, de când exist, numai fac cinste la toată lumea și invit pe toată lumea. Astfel, am dedus că sunt super serioși, că trebuie să fie ceva foarte important și acut pentru ei. Din respect, pentru că au făcut acest efort, deși nu înțelegeam nici o clipă ce aș putea eu să fac acolo, pentru că niciodată nu am fost teoretician, nu am participat la conferințe, ci, din contră, eu toată viața mea am fost un implementator, un om al acțiunii, care a adus înfăptuire și a muncit încontinuu, fiind 100% implicat în proiectul meu, pe care l-am dezvoltat încontinuu, și niciodată nu am fost atent la lucrurile macro, pentru că eram all-in în bula mea, din toate punctele de vedere: energie, suflet, minte și finanțe, adică focusat strict pe munca mea. Gândiți-vă că eu nici până în oraș nu prea am ieșit, ca să nu mă rup de la muncă. De exemplu, până am plecat către adunarea UE de la Copenhaga, până la ora 22:00 am lucrat încontinuu, nici să mănânc nu am apucat în ziua respectivă, ca să-mi las lucrurile pregătite pentru cele 3 zile cât voi lipsi. Am plecat direct cu mașina până la aeroport, 7 ore, am ajuns la 3 dimineața, am schimbat două avioane ca să ajung direct la deschidere. După care la întoarcere a fost la fel, am condus toată noaptea și am ajuns direct când trebuia să inaugurez cel mai mare târg de turism din țara noastră, care era organizat de mine și se desfășura la locația mea, unde mă așteptau zeci de reporteri și de televiziuni. Deci, super efort, dar a meritat pe deplin, a fost revelația vieții mele, a fost pentru prima dată în viață când am înțeles macro totul despre lumea în care trăim.

Care au fost subiectele de discuție principale?
Când am ajuns la inaugurare, am intrat direct pe aplicație ca să mă înscriu la workshopurile din următoarele zile, care toate erau legate de: competitivitate, sustenabilitate, inovație, cercetare, hub/accelerator/incubator de afaceri, start-up nation și incluziune. Toate aceste cuvinte clar le auzisem, dar întotdeauna le-am luat în glumă și le atribuiam persoanelor care doar au chef de povești, dar care în realitate nu au chef de muncă, cumva vorbe goale, vorbe în vânt, fără aplicabilitate practică, adică pur teoretice, "burtologie", cum ziceam noi în studenție. Dar eu, orice fac în viață, dacă mă bag, sunt all-in, dau totul din mine, nu pierd vremea în niciun moment și am zis că dacă tot am ajuns la conferința Comisiei Europene alături de Consiliul European, să mă străduiesc să particip la toate dezbaterile și să fiu mai atent ca niciodată, cu mare, mare luare de seamă. Mai mult, cred cu tărie, ca filozofie de viață, că deși în anumite clipe avem impresia că un lucru este pur întâmplător, ulterior realizăm că absolut nimic nu este întâmplător și că suntem exact unde ar fi trebuit să fim, adică omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit, un lucru mult peste puterea rațională de a înțelege.

Acum trebuie să fac o paranteză ca să prezint cum vedeam eu lumea în imaginația mea înainte de dezbateri versus ce am înțeles și cum o văd acum, după dezbateri. Voi lua să analizez țările care sunt tot timpul în centrul atenției presei:

• SUA – o vedeam întotdeauna ca o națiune arogantă, plină de ea, mândră, maxim de lăudăroasă, care a creat conceptul de vis american, care mi s-a părut dintotdeauna o amăgeală, adică o poveste așa de copilași naivi, dar care a prins incredibil, fapt pentru care eu personal le-aș da premiul Nobel și multe Oscaruri de cei mai buni comercianți și oameni de marketing, care știu să îmbrace orice, indiferent de calitate, într-o poveste minunată și să o vândă în lumea întreagă într-o manieră de neexplicat, pentru mine praf în ochi și nimic justificat. Practic nu eram deloc fan America, pentru că am vizitat fiecare oraș și zonă importantă din SUA și nu m-a impresionat absolut nimic. Sincer, a fost dezamăgirea vieții mele, pentru că toată viața mea numai de ei am auzit peste tot și toată lumea avea frenezii și vise cu ei, iar pe mine nu m-au mișcat cu nimic, mi s-au părut numai laude complet nejustificate și nefondate, dar care au prins maxim lumii întregi. Adică eu iubeam Singapore, am studiat totul despre ei, fusesem de două ori, fără să trebuiască viză și bătaie de cap, fără să îi fi auzit vreodată să se laude și să facă pe interesanții, și m-au cucerit și m-au copleșit și m-au marcat din toate punctele de vedere. Singapore este recomandarea mea din toate punctele de vedere ca exemplu de urmat atât economic, cât și din punctul de vedere al justiției, adică al corupției, care trebuie să fie baza oricărei comunități.

• RUSIA – o țară orgolioasă, dură, sălbatică, înapoiată, care bate din gură pentru a-și ascunde minusurile maxime, slăbiciunile supreme, care în realitate nu reprezintă nici cel mai mic pericol pentru Uniunea Europeană, deoarece istoria dovedește că inteligența, tehnologia, viziunea, răbdarea, smerenia și tactica sunt lucrurile care domină finalul și se impun, având câștig de cauză. S-a dovedit de-a lungul istoriei că întotdeauna violența, furia, duritatea și sălbăticia vor fi anihilate și neutralizate, doar că este nevoie de puțină răbdare și tactică. Un exemplu simplu: să luăm o școală în care există un elev violent și sălbatic, care îi terorizează pe toți colegii și profesorii; niciodată acela nu va domina și nu se va impune până în final, ci în scurt timp va fi exmatriculat și uitat de societate. Deci trebuie clar să nu fie băgați în seamă absolut deloc, să căutăm resurse alternative ca să nu avem nevoie de nimic de la ei și, cu super embargouri ținute cu hotărâre, se vor neutraliza, marginaliza și da uitării. Doar puțină răbdare, care este cheia în orice. Zero panică, niciodată nu vor îndrăzni în realitate să facă un pas împotriva UE, pentru că ei sunt conștienți, în sinea lor, cât de înapoiați sunt, decât așa, la nivel de afirmații și praf în ochi, fiindcă așa își manifestă ei orgoliul suprem. Să nu uitați niciodată: lumea este dominată/administrată de cea mai deșteaptă ființă vie de pe pământ, nu de cea mai puternică/dură/violentă ființă vie, adică lei sau tigri; mai degrabă ei sunt pe cale de dispariție pe plan mondial.

• CHINA – de când exist, o laud și la toți o dau de exemplu, țara care tace și face. Întotdeauna i-am considerat puternici pe cei care muncesc și evoluează în taină, ca Singapore și China, nu pe cei care sunt în centrul atenției peste tot, cu gură mare, cu multă aroganță și puțină muncă. De departe cei mai determinați, muncitori, producători, cu râvnă și dorință i-am văzut pe chinezi.

• UCRAINA – o țară cu resurse pentru care se bat americanii și rușii pentru a le exploata. Ca popor, duri, hotărâți, cei mai bolunzi din Europa :), la noi în țară a existat dintotdeauna o vorbă: dacă cineva îți creează probleme și neplăceri, caută doi ucraineni și, pe bani de nimic, îți rezolvă ei orice neplăcere ;).

• ȚĂRILE NORDICE – cele mai râvnite, visul vieții și locul unde și-ar dori să trăiască fiecare cetățean din țara noastră. Visul acesta românesc se poate observa și în diverse sondaje făcute la nivel național. Ele sunt considerate cele mai sigure, stabile și râvnite țări; singurele bariere ale românilor sunt limba și clima mai aspră.

• UNIUNEA EUROPEANĂ – o superputere creată pentru a asigura stabilitate, viitor sigur și pentru că și-au dat seama că au mare nevoie de forță de muncă, pentru că țările din vest au o natalitate slabă; practic sunt îmbătrâniți și cu putere mică de sacrificiu, deoarece trăiesc în confort mare și nu mai au cine să le facă mentenanță și productivitate :). Dintotdeauna am simțit că, după ce voi reuși să ajut România să evolueze ca să aibă șanse la un viitor prosper, mă voi dedica să ajut întreaga comunitate europeană din care facem parte cu mult drag și onoare.

Care a fost concluzia ta, la sfârșitul primei zile de dezbateri?
• SUA deține 75% din cota de piață mondială în domeniul cel mai important și influent, adică IT, AI, inovație, cercetare, startupuri. Deci am înțeles de unde vine aroganța lor, nu că este bună și recomandată, dar măcar în sfârșit am înțeles-o. Au fost primii care au inventat un mecanism capitalist de uniune federală cu o singură piață, o singură limbă, o singură legislație, în care au poziționat central antreprenorii/industriașii care au creat o mare putere economică, aducând capacitate mare de dezvoltare. Mai mult, au fost primii care au înțeles că trebuie să vâneze talente, idei, inovație și să cumpere startupuri din întreaga lume. Astfel, au creat un mecanism prin care să fie centrul de dezvoltare și de scalare al afacerilor din lumea întreagă; toate fondurile lor naționale de investiții și toți banii lor au fost direcționați către dezvoltarea și menținerea afacerilor pe teritoriul uniunii lor. În clipa când am realizat acest fenomen, mă uitam așa prin oamenii din sală, de la cină, și mi-am derulat viața și am realizat că toți foștii mei colegi/apropiați și diverși cunoscuți de la mine din oraș, care au apărut în ziare și despre care vorbea lumea, și-au vândut startupurile în San Francisco. Practic, în clipa respectivă am înțeles totul și m-am luminat brusc și profund, că pentru americani era un sport național vânătoarea de idei, talente, inovație din țara noastră și, extrapolând, din întreaga lume. Ei au înțeles de la bun început că puterea, siguranța, dominația vor fi întotdeauna deținute de cei mai avansați, mai deștepți, care pun accent pe cercetare, inovație, tehnologie de ultimă generație, adică tot timpul să fie cu un pas înainte.

• RUSIA, mi-am confirmat că nimeni nu este curios și nu alocă energie și nici măcar timp pentru a discuta despre lucruri primitive, violente și guvernate de sălbăticie pură, adică a fost cât se poate de evident că nu ne-am strâns acolo ca să discutăm lucruri din epoca de piatră, din comuna primitivă :), slabe, expirate și de mult apuse.

• CHINA, mi s-a confirmat că este o superputere, cea mai green din întreaga lume. Ca exemplu, au zis așa: în China există deja metropole mari în care 98% dintre mașini sunt electrice și majoritatea curentului provine din panouri solare sau alte forme de energie regenerabilă. Ei sunt, după SUA, a doua putere în IT, AI, inovație, cercetare, cu o cotă de piață mondială de 15%. Practic, la bază și ei sunt o uniune de mai multe provincii/regiuni, având cea mai mare piață de desfacere din lume, cu o singură limbă și o singură legislație. Deși au o direcție comunistă, ei au învățat din istoria URSS-ului că fără viziune, deschidere față de investitorii externi și fără să dai o minimă libertate populației ajungi rău, plus, cel mai important, au avut deschiderea și inspirația de a copia modelul american. Adică au început deja de mulți ani să pună accent maxim pe tehnologie, inovație, cercetare și vânătoare puternică de talente și idei. Am înțeles că, inclusiv la toate reuniunile de acest tip, cei mai cu râvnă și mai determinați să atragă business angels sunt întotdeauna câte 2-3 chinezi, care îi abordează, îi invită, suportându-le întreaga vizită în China, unde se poartă senzațional cu ei, îi duc peste tot să viziteze companii, oportunități, și toți se întorc extrem, extrem de impresionați și dispuși să investească majoritatea fondurilor către ei.

• UCRAINA a fost șocul meu. Eu eram singurul român, noi fiind membri UE, iar ucrainenii mi s-au părut că aveau delegația cea mai mare, cu râvnă, dedicați, deschiși, cu dorința cea mai mare de afirmare, super implicați. Astfel am început să-i studiez și ce să credeți că am descoperit: că dețin cele mai multe talente din Europa, cu o înclinație aparte către cercetare, inovație, cu abilități și înclinații speciale față de high-tech. De când a început războiul dintre Rusia și Ucraina, toată lumea spunea în jurul meu că Rusia a pornit războiul pentru că dorește expansiune teritorială și refacerea URSS-ului. Tot timpul mi s-a părut extrem de bizar acest motiv, pentru că Rusia este cea mai mare țară din lume ca întindere, cât China și SUA la un loc. Dar, în sfârșit, prin intermediul acestei conferințe senzaționale, am înțeles de ce Rusia își dorește Ucraina :))), pentru că au vrut și ei, în al doisprezecelea ceas, să urmeze modelul american, adică să pună mâna pe toate resursele intelectuale, talentele, inovațiile, deschiderea către cercetare din Ucraina, zonă de unde proveneau majoritatea ideilor și experimentelor din fostul URSS. Tot din acest motiv sunt și americanii prezenți, pentru că ei, de când se știu, au fost vânători de resurse intelectuale, talente, inovație și tehnologie. Iar noi restul, muritorii de rând, credeam fiecare diverse povești naive. Resursele naturale sunt așa un bonus, ca o pradă de război, dar nu acelea sunt în realitate tema principală.

• ȚĂRILE NORDICE, exemplu concret: Danemarca deține cel mai sigur fond de pensii din UE, cum ar fi Pilonul 3 de pensii, iar Norvegia, care nu este membră UE, deține cel mai sigur fond de pensii din lume, așa am auzit eu, deși nu s-a discutat de Norvegia. Șeful de la Nasdaq din Danemarca a zis așa: dragii mei, ca exemplu concret, deși suntem cei mai invidiați din UE pentru că deținem cel mai puternic fond de investiții de pensii, suntem cei mai descoperiți și mai aproape de colaps, practic într-un mare dezastru. Când am auzit această afirmație, m-am scuturat puternic, că eram ușor adormit, ținând cont că am participat la toate dezbaterile și am ascultat cu mare luare-aminte fiecare cuvânt din explicația afirmației zdruncinătoare pentru întreaga audiență. Explicația a sunat așa: deși veniturile fondurilor sunt impresionante, toate au fost direcționate pe oportunități în afara țării lor, mai dureros în afara UE-ului, adică în mod special către China, și a dat exemplu că venitul cel mai mare al fondului l-au obținut susținând site-ul TEMU. Practic, banii lor au subvenționat o parte semnificativă din dezvoltarea Chinei și a zonei non-UE în general, iar chinezii, cu banii pe care i-au câștigat, au venit și le-au cumpărat lor industria, din care a dat exemplu concret Volvo. Mai mult, și restul fabricilor de producție și-au închis porțile și și-au mutat activitatea de bază, deschizând fabrici în alte zone tot non-UE. Deci a spus că în acest moment sunt super descoperiți, iar acum lupta cea mare o poartă Germania și Franța, și dacă cumva ele vor pierde și vor avea același deznodământ ca în Țările Nordice, va fi problema supremă pentru întreaga Europă.

• UNIUNEA EUROPEANĂ, am înțeles în sfârșit de ce s-a creat, de ce este vitală și care i-a fost scopul. Scânteia inițială a uniunii a pornit la germani, dar imediat a fost șlefuită și pornită alături de francezi, pentru că au realizat împreună ce potențial imens are modelul american. Adică au înțeles că este o reală capodoperă și că americanii câștigă o cotă mondială impresionantă, galopantă, lucru care a fost super bine anticipat de ei și s-a și întâmplat prin mega-companiile Microsoft, Amazon, Google, Facebook, Instagram, YouTube, Uber etc. Practic, ei au anticipat, când s-au hotărât să formeze UE, că divizați, dacă nu pun urgent bazele unei uniuni similare cu americanii, vor rămâne extrem de în urmă, iar SUA va fi forța și puterea supremă. Problema este că, de câțiva ani, această diferență s-a mărit foarte tare, UE ajungând pe locul 3, după SUA și China, cu o cotă mondială de 6% în domeniul IT, AI, tehnologie, inovație. Acestea au fost cuvintele ministrului danez din deschiderea oficială, nu ale mele personale. Aceste dezbateri m-au făcut să înțeleg frământările UE, contextul mondial, problemele acute și faptul că a ajuns cuțitul la os. Astfel, Germania și Franța acum sunt în focuri maxime și au lupta supremă de a rămâne în cărți pe plan mondial, adică în competiție, iar noi toți, membrii din UE, acum este momentul să punem fiecare umărul și să facem tot ce ne stă în putință pentru a ajuta să nu se scufunde barca numită Europa. A fost o descoperire uluitoare și am înțeles-o atât de profund, practic a pătruns până în fiecare celulă din corpul meu. Mai mult, a fost subliniată de fiecare vorbitor și se citea pe fața fiecăruia cât de serios, real, prezent și profund este acest fenomen. A fost un strigăt zguduitor, un semn mare de exclamare, cum că acum este momentul acțiunii, este chemarea la acțiune, la implementare. Acum ori niciodată!

Care ar fi direcțiile, ideile principale?

Competitivitate

Primul exemplu clar și profund, dat din prima dezbatere: dacă ai un produs nou, o inovație nouă, pe care dorești să o scoți pe piața din UE, toate certificatele, reglementările, regulamentele, adică birocrația stufoasă, îngreunează atât de tare, încât produsul respectiv poate ajunge la populație, în consumul larg, după 9-10 ani, pe când în SUA în maximum 2 ani, iar în China în maximum o lună. Deci, prima problemă evidențiată a fost că din cauza birocrației nu suntem competitivi și nu atragem pe nimeni să dezvolte în UE! Obligatoriu să scadă de minimum 10 ori birocrația în maximum 12 luni, altfel ne paște pe toți falimentul ;)

În SUA, când pui un produs pe piață, ajunge direct la 350 de milioane de posibili clienți, în China direct la 1,4 miliarde de posibili clienți, iar în UE în 27 de piețe diferite, cu multe regulamente specifice, preconcepții și prejudecăți, care s-au dorit de atâția ani să fie real eliminate, ca să poată forma o singură piață unitară și omogenă. Dar realitatea este că, din păcate, încă nu s-a reușit această nevoie și dorință prioritară, deci un produs nou ajunge practic la 27 de piețe divizate, cu un număr mediu de 15 milioane de posibili clienți. Deci, fără o singură piață reală, unită, cu eliminarea oricărei bariere, preconcepții, cu o mișcare liberă, sub o singură monedă implementată și impusă, EURO, în fiecare țară membră, nu putem să ne comparăm cu piețele din SUA și China. Recomandarea mea este să impuneți tuturor țărilor UE, inclusiv României, să adopte în 2026 moneda unică EURO!

În SUA o singură limbă, în China o singură limbă, în UE zeci de limbi diferite, deci trebuie impus în maximum un an ca în fiecare școală din fiecare țară membră să se studieze ca primă limbă limba comună europeană, care trebuie votată în Parlamentul European și implementată anul viitor. Mai mult, trebuie ca în fiecare țară, în fiecare zonă, toate inscripțiile de orice fel, inclusiv pe etichete, pe produsele de la rafturi, pe instituții etc., să fie scrise ca primă limbă în limba votată ca limbă comună UE, iar sub aceasta să apară normal în fiecare limbă specifică țării membre. Astfel, toată lumea poate învăța ușor, indirect, noua limbă. Acest lucru trebuie implementat anul viitor obligatoriu, pentru că va dura puțin până când lumea asimilează și aplică!

Alt impediment evidențiat de către investitori este că în UE ieșirea dintr-o companie este foarte dificilă, pentru că potențialii cumpărători sunt foarte puțini, deoarece se orientează spre alte piețe mult mai competitive. Pentru a combate acest fenomen trebuie schimbată mentalitatea investitorilor, ca să aibă răbdare și maturitate pentru a crea companii mari, deoarece ele trebuie susținute mulți ani. Aici au dat exemplu că SUA are această cultură cultivată și au dat exemplu atât Amazon, cât și Uber, care ambele timp de 10 ani s-au dezvoltat continuu, dar doar din anul al 11-lea au început să aibă profit. Prin reziliență, încredere și răbdare au putut ajunge să creeze companii atât de puternice și de mari. Plus trebuie foarte mult încercată, în cadrul Uniunii Europene, insuflarea predării din generație în generație a afacerilor, pentru că doar așa se pot crește și scala în lumea întreagă.

Sustenabilitate
Întotdeauna mi s-a părut o glumă bună acest cuvânt trendy și folosit deseori în anturaje pe care eu le consideram de visători, complet nepragmatici. După ce s-a vorbit atâta de sustenabilitate, noaptea numai asta visam și am început să înțeleg tot mai bine ce înseamnă și cât de important este acest cuvânt. Practic, este cheia existenței noastre, adică dacă noi exploatăm la maximum toate resursele, dezvoltăm exponențial pentru mai mult confort prezent, fără o analiză responsabilă, producem fără discernământ doar pentru câștiguri mai mari. Adică, dacă toate acțiunile noastre sunt strict legate de dorința unei vieți de moment foarte bune, cu mult confort, mulți bani de cheltuit, afectăm atât de tare mediul și clima, încât nu le mai dăm nicio șansă de supraviețuire urmașilor noștri. Cu dotările și echipamentele pe care le deținem acum este foarte simplu să avem un nivel de trai extrem de ridicat, fără sacrificii, cu mult confort, cel mai bun din istoria omenirii. O creștere galopantă, bazată doar pe mijloacele clasice de energie și de exploatare a resurselor, reprezintă o metodă egoistă de a trăi o viață prezentă atât de bună, în care să nu punem un accent suprem pe dezvoltarea de noi tehnologii care să nu impacteze devastator planeta, ceea ce va conduce la distrugerea ireversibilă a lumii întregi. Cea mai simplă și directă definiție a sustenabilității, pe care o poate înțelege oricare locuitor de pe planetă, este: dacă nu te interesează sustenabilitatea, înseamnă că nu te interesează viitorul copiilor tăi, adică îi lași fără șansa de a mai putea trăi pe Terra, practic indiferent de repercusiuni, egoismul tău este atât de mare pentru a trăi o viață prezentă foarte bună, încât îngropi orice speranță pentru urmașii tăi, ca și când i-ai comanda direct la moarte în timp ce tu te distrezi și trăiești o viață senzațională!

Inovația
Inovația stă la baza evoluției, a dezvoltării raționale, a sustenabilității, adică a șansei pe care o oferim urmașilor noștri pentru a continua viața pe Pământ. Inovația domină lumea și stabilește ierarhia mondială în toate societățile. De toate aceste lucruri și-au dat seama americanii de mult, de-aia le-au cumpărat de peste tot, le-au dezvoltat și le-au scalat în țara lor. Ce am învățat de la aceste dezbateri a fost că trebuie de acum înainte să vânăm talente în toate direcțiile, în întreaga Europă, dar și din afara Europei, atrăgând cât mai mulți studenți non-UE, prin programe ERASMUS sau alte metode. Trebuie cu orice preț ținute ideile, inovațiile în interiorul UE, scalate în UE și să nu le mai vindem în afara UE-ului, fapt care trebuie înțeles de toți membrii, pentru că este vital pentru a salva Europa. M-am mirat câți tineri au participat și că sunt competiții serioase de inovație chiar și pentru liceeni. Deci, talentele trebuie căutate, încurajate și susținute foarte de timpuriu.

Cercetarea
Cercetarea stă la baza tuturor descoperirilor, ideilor și inovațiilor. Aici, ce mi s-a părut incredibil a fost faptul că în prima seară am întâlnit numai și numai profesori universitari, adică oriunde m-am pus eram înconjurat de profesori și mi-am zis ce păcat că au umplut sala invitând la această întâlnire mulți profesori, care ce treabă au ei cu antreprenoriatul. După care am realizat foarte repede cât de prostuț sunt, adică majoritatea realizărilor mari s-au întâmplat prin asocierea unui cercetător senzațional împreună cu un antreprenor senzațional, care a știut cum să împacheteze, să prezinte, să dezvolte, să scaleze și să vândă la scară largă un anumit produs. Din nou au fost dați exemplu americanii, care au investit și investesc maxim în cercetare, de exemplu NASA sau MIT. Mai mult, au dat exemplu chiar pe Ford, care era un super bun inginer mecanic și trăia intens alături de fiecare motor creat, dar a avut o mare promovare când a fost vorba de cum să amplifice și să vândă la scară largă creația lui. Deci, un pilon extrem de important pentru cercetare și dezvoltare sunt universitățile, cărora trebuie să li se dea o importanță maximă și cărora trebuie să li se deschidă ochii că stau la baza tuturor dezvoltărilor și că pot influența mult lumea aceasta. Trebuie, în primul rând, cadrele didactice să înțeleagă că este nevoie de implicarea lor și de pasiunea lor, adică să nu fie cu mintea numai către firmele lor personale din privat sau pentru meditații în privat, nici să facă doar doctorate plagiate și lucrări științifice de formă, ca să bifeze toate punctele din fișa postului, ci să se dedice misiunii lor.

Hub/accelerator/incubator de afaceri & start-up nation
Am înțeles pentru prima dată în viață ce înseamnă aceste cuvinte, ce se dorește prin ele, cât de important este acest capitol, cheia succesului și a viitorului, adică inclusiv Uber-ul a fost un start nation, practic toate acestea au stat la baza dezvoltării americanilor și au determinat poziționarea lor top în lume, practic ei le-au cumpărat din întreaga Europă și lume. Pe lângă acest lucru extrem de important, am mai înțeles încă două lucruri la fel de explozive: că 95% din populația țării mele nu a înțeles scopul și importanța lor și că 100% din conducerea țării noastre nu a înțeles pentru ce ar trebui folosite și, din păcate, dacă ei nu au vrut să înțeleagă cât de profund influențează acest capitol, nimeni nu a transmis clar populației despre frământările Europei și că folosirea lor corespunzătoare va susține maxim efortul UE de a fi competitivă și inovatoare. Cu mega durere în suflet pentru țara noastră și pentru direcția Uniunii am înțeles că din cauză că nimeni nu a deschis ochii populației despre problemele UE și scopul ei, poate din dezinteres sau indolență, clar majoritatea startup nation-urilor au fost un eșec și o sifonare de fonduri prin care majoritatea oamenilor și-au luat câte-o mașină electrică Tesla, cam la asta s-a rezumat startup nation. Din acest motiv eu nu am înțeles niciodată sensul lor, la ce ajută, ce se întâmplă și care e ideea acestor programe. Practic ele sunt baza, cheia de pornire, de susținere pentru o idee creativă, o reală inovație care să ajute UE, dar și eu, doar acum am înțeles cât de important este acest fenomen pentru viitorul Europei. Cum să poată autoritățile să înțeleagă și să transmită mai departe toată această nevoie acută europeană pentru un viitor prosper, dacă eu am fost acolo din așa-zisa întâmplare, în completă necunoștință de cauză, și am înțeles de la o doamnă șefă de la Comisia Europeană că am fost primul participant român din ultimii 6 ani. 95% din populație nu a înțeles scopul și motivul pentru care sunt aceste fonduri, dar cei 5% care au înțeles sunt extrem de dedicați, implicați, dornici, talentați, specialiști și se poate face o super treabă cu ei, doar că birocrația imensă, indolența autorităților din țara noastră, care sugrumă relația dintre cei care se străduie în țară și UE, este de neimaginat. Avem printre români foarte multe talente și super bine pregătite, doar că este o prăpastie enormă, o ruptură mare între noi și voi, din cauza autorităților locale super închise, fără viziune și fără putere de muncă. Oricând stau la dispoziție pentru a forma o echipă puternică, vigilentă, potentă, pusă pe implementare, fără interese personale, strict pentru a susține direcția unei Europe prospere și stabile. Oricând doriți, pot forma, cu tot dragul din lume, o echipă capabilă care să mute munții și să nu dezamăgească Europa.

Incluziune
Acest termen îmi era atât de pur teoretic și fără aplicabilitate reală, dar după această întâlnire de 3 zile am înțeles exact la ce se referă, practic să avem deschiderea și susținerea tuturor categoriilor umane, sociale, culturale, etnice, adică fără diferențe între femei și bărbați, rase, etnii, culte religioase, situație materială, cu sau fără dizabilități. Adică orice ființă vie din Europa să poată participa la competitivitatea UE pe plan mondial, prin idei, inovație, cercetare, implicare și muncă concretă și corectă. Practic, se dorește susținerea și implicarea tuturor oamenilor și talentelor care respiră în Europa, fără prejudecăți sau idei preconcepute.

Care este poziția și atitudinea României în raport cu aceste frământări majore din UE și probleme reale, profunde, europene?
Aici concluzia mea este dură și zguduitoare: dezinteres maxim, indolență și neimplicare totală. Aș avea câteva exemple concrete. Cum văd eu metaforic situația: Europa este Titanic, în care toate statele membre sunt conștiente și își dau interesul să facă ce pot mai bine ca să schimbe situația de lipsă de competitivitate a Europei pe plan mondial, iar conducerea din România este banda de pe Titanic care cânta la vioară, iar populația dansează și este complet în necunoștință de cauză față de absolut tot ce se întâmplă real în UE. Nimeni nu ne-a explicat clar și categoric de ce s-a inventat UE și de ce, acum, este momentul acțiunii și al faptelor concrete. Mai am încă un exemplu metaforic foarte revelator pentru situația concretă: UE este o clasă de elită, capabilă și sârguincioasă, de 27 de elevi, în care există un elev care vine rar la școală, iar când vine, vine fără temele făcute și chiar fără ghiozdan la școală. Dar vă zic din tot sufletul: nu aceasta este atitudinea și potențialul populației. Credeți-mă pe cuvânt de om de maximă onoare: suntem un popor muncitor, inteligent, foarte capabil, și dacă împreună reușim să reparăm această ruptură produsă de autoritățile dezinteresate, vom putea face minuni împreună. Veți descoperi la noi în țară comunități extrem de talentate, deschise, pregătite și dornice să participe proactiv la construcția unei Europe prospere, cu un viitor sigur și o societate corectă. Problema majoră este că toate aceste comunități foarte bine pregătite și capabile au pedalat în gol toți acești ani, ca și când înoți împotriva curentului. Dar niciodată nu este prea târziu. Dacă din acest moment luăm o atitudine comună și sunteți real deschiși să formăm împreună o echipă de intervenție urgentă, care să intervină prompt și vigilent pentru o schimbare radicală, rapidă și dinamică, în 2-3 ani se vor vedea rezultate concrete și remarcabile.

Ce idei/ măsuri concrete are Europa ca să evite eșecul?
Pentru a spera la o competitivitate reală pe plan mondial a Uniunii Europene, am reținut următoarele măsuri care se doresc implementate de urgență:

Reducerea drastică a birocrației. Aici am exemple infinite, dar să vă dau doar unul singur, concret. Un prieten din București a dorit să își crească performanța, productivitatea și competitivitatea afacerii; a apelat la un program de fonduri unde a trebuit, cam 6 luni, să pregătească două bibliorafturi groase, de 10 cm, de hârtii, pentru niște achiziții de echipamente, dintre care niște servere mai performante. După ce, cu greu, a terminat toată partea de hârțogărie, a plătit consultanți, s-a chinuit, a așteptat doi ani ca să fie anunțat că se poate începe achiziția de echipamente, care evident că deja erau modele expirate într-o piață atât de dinamică și în care evoluția tehnologiei este exponențială. Concluzia a fost că a renunțat, după 2 ani și jumătate, la proiect. Deci trageți singuri învățăturile din acest scenariu. Eu personal am pățit similar în minimum 5 proiecte concrete, doar că diferența este că la mine au fost extrem de mari și de complexe și îmi era dificil să vi le descriu în atât de puține cuvinte, pe când la el era ceva extrem de banal, care în mod normal ar fi trebuit să presupună completarea unui formular de 1-2 pagini, înrolarea formularului într-o aplicație comună pentru întreaga Uniune, care să fie analizată și acceptată în maximum 48 de ore, ideal 24 de ore, iar banii să intre în cont în maximum 15 zile. Altfel, se poate uita de competitivitate și de un real succes pentru a ajunge o Europă potentă și cu un cuvânt de spus pe plan mondial, adică să se absoarbă din cota de piață de 75% a americanilor măcar 25% în următorii 5 ani, de către Uniunea Europeană.

Să se constrângă legal, la nivel european, toate fondurile de investiții să nu poată investi mai mult de 0-10% în afara UE. Deci majoritatea banilor să rămână în interiorul UE pentru a putea crește puternic și decisiv.

Să se implementeze directive clare prin care să se pună pe piață economiile și banii ținuți la saltea de către toți cetățenii statelor membre UE. Au dat exemple clare că sunt deja implementate, de probă, în câteva țări vestice, praguri de 800 euro, 1000 euro și 2000 euro. Mai multe detalii pe această temă vă poate oferi directorul de la Nasdaq din Danemarca, pentru că câțiva termeni de specialitate nu i-am înțeles. Doar ideea am înțeles-o: să se stimuleze masiv introducerea banilor din sistemul privat pe piață, pentru a-i pune în mișcare și pentru a ajuta Europa la dezvoltare.

Să se străduiască din toate punctele de vedere pentru a reuși o reală piață unică. Aici eu aș sugera de urgență să se facă câteva lucruri extrem de importante. Cum am zis: anul viitor, aderarea la o singură limbă comună, fără excepție; adoptarea monedei unice EURO fără excepție, la nivelul fiecărui stat membru; introducerea obligatorie a materiei de antreprenoriat în toate liceele din Uniune; mult marketing prin toate canalele de comunicare, prin care să se înțeleagă foarte clar, de către fiecare cetățean UE, cât de urgentă și vitală este această direcție comună. Doar așa se poate crede că există șanse ca mulți cetățeni să adere real la UE, trup, suflet și minte, lăsând toate orgoliile, mentalitățile și preconcepțiile în urmă, pentru că este momentul acțiunii, timpul schimbării, iar UE să triumfe și să fie de succes, cum a fost și pe vremuri, o superputere.

S-a promis că în 1-2 ani vom avea o platformă comună pentru toate statele membre, în care dacă ai o idee, o nevoie de scalare, o invenție, o inovație, o cercetare, un startup, să o putem fiecare ușor și rapid introduce pe platformă, unde va putea fi descoperită și urmărită de întreaga Europă, adică de toți business angels și de toate fondurile de investiții, care vor fi obligate să investească majoritatea banilor în tot ce apare pe această platformă. Această platformă eu o văd real ca fiind salvarea Europei, deci grăbiți-vă maxim, pentru că ea poate reprezenta pasul cel mai important în a elimina toate rupturile și blocajele dintre UE și autoritățile din fiecare stat membru. Așa se poate elimina mult din birocrație și se poate optimiza la maximum timpul de implementare.

Se va pune accent mare pe atragerea și menținerea în cadrul UE a studenților non-UE, adică să se înceapă o vânătoare de talente și idei inovative din întreaga lume.

În concluzie, să facă orice le stă în putință ca să funcționeze UE ca o federație dinamică și unită.

Ce sfaturi ai pentru autoritățile române?

În primul rând, toată lumea de pe planetă care are o țară prosperă a înțeles că singura modalitate de a avea o economie puternică și dinamică este să pui în centrul atenției și al priorităților antreprenorii, stimulându-i, încurajându-i și susținându-i, oferindu-le în primul rând un cadru legislativ și fiscal favorabil. Fiecare vorbitor a repetat încontinuu că motorul oricărei economii puternice este format și creat de antreprenori, fapt demonstrat de-a lungul întregii istorii a umanității.

Să formeze urgent o echipă de 10-12 persoane de intervenție, dedicate, implicate și capabile, cu dorința de a sluji intereselor comunităților pentru șansa unui viitor prosper. Această echipă trebuie să fie formată din 5-6 antreprenori cu râvnă și câte un reprezentant din ministerele economiei, fondurilor europene, Comisiei Europene etc., prin care să se repare ruptura majoră dintre direcția europeană și țara noastră. Această echipă de „pompieri” trebuie să fie prezentă la orice dezbatere din cadrul Uniunii și să fie extrem de proactivă, adică să-și facă temele cum nu s-a mai întâlnit vreodată în istorie.

Să lupte real, într-un an, să diminueze cu 90% birocrația din toate domeniile, cu precădere în absorbția fondurilor europene.

Să facă transparent, pentru domeniul public și pentru cel privat, câți bani concreți s-au absorbit de când am aderat la Uniunea Europeană, pe fiecare măsură/program, comparativ cu bugetul total alocat. La acest capitol, UE poate implementa un sistem public transparent, astfel încât toată lumea să vadă realitatea. Personal am plătit cea mai mare firmă de consultanță din Cluj-Napoca să-mi găsească aceste informații capitale, dar este imposibil, practic nu există nimic public și nici măcar nu se pot aproxima aceste numere — o musamalizare dureroasă.

Să introducă materia de ANTREPRENORIAT în toate liceele, pentru a descoperi cât mai multe talente, idei și persoane dornice de sacrificiu, afirmare și asumare. Tinerii trebuie să înțeleagă că falimentul nu este o tragedie, ci modalitatea cea mai bună de a învăța și de a se perfecționa. Trebuie să fie inspirați, motivați și susținuți să încerce, să aibă curaj și să înțeleagă că persoanele întreprinzătoare sunt motorul societății și al economiei. Practic, viața și omenirea sunt construite astfel încât, numai prin oameni, să se realizeze ceea ce Creatorul vrea să construiască pe planetă. Dacă voi fi contactată, mă ofer să susțin concret și să creez o echipă de antreprenori care să predea aceste ore ca voluntari.

Să promoveze transparent și convingător, prin toate canalele, fondurile europene, antreprenoriatul și scopul creării Uniunii Europene.

Să-și schimbe mentalitatea personală și prin exemplu să arate populației că cel mai important pentru un viitor prosper este să slujești interesele comunității, nu doar pe cele personale. Dacă societatea intră în „lock-down”, toate interesele, proiectele, afacerile și planurile personale vor eșua. Exemplu: degeaba visează cineva să-și cumpere o mașină de lux, dacă nu creează drumuri și autostrăzi funcționale.

Să adopte moneda unică EURO de urgență, pentru a beneficia de dobânzi mai mici, inflație mai mică etc.

Măcar o dată pe an, alături de reprezentanții Comisiei Europene, să se organizeze, în parteneriat cu antreprenorii din România, întâlniri similare celei de la Copenhaga, pentru ca UE să înțeleagă și să simtă starea reală a antreprenorilor. Mă ofer voluntar să fiu mijlocitor și să pun la dispoziție locația, pentru a elimina orice barieră și blocaj între România și UE.

Să nu mai blocheze, sufocă sau amplifice birocrația, să nu mai împiedice relația dintre antreprenorii români și UE, care trebuie să fie fluidă și constructivă. În peste 90% din cazuri, energia autorităților este folosită pentru a bloca accesul la fonduri, a nu acorda nimic și a prelungi procedurile la nesfârșit. Aceasta situație este de neimaginat și imposibil de explicat în cuvinte, dar poate fi clarificată analitic și matematic, doar împreună cu reprezentanți de control de la Bruxelles, nu doar cei din România, care sunt adesea inflexibili, fără viziune și implicare.

Ce sfaturi ai pentru cetățeni?

Să înțeleagă frământările Europei, scopul fiecărui fond și să le folosească strict pentru a sprijini crearea unei Europe competitive și pentru un viitor stabil. Mintea și energia trebuie canalizate spre antreprenoriat, inovare și cercetare, nu spre sifonarea fondurilor europene în scopuri personale.

Să-și schimbe gândirea egoistă, concentrată doar pe bunăstarea personală, și să înțeleagă că pentru un viitor prosper este nevoie de muncă, efort și ieșire din zona de confort, pentru binele comunității.

Să fie pregătiți și să nu-și piardă speranța, pentru că UE va reuși să reducă birocratia și să creeze o platformă care să conecteze oamenii talentați, inovativi și dornici de antreprenoriat cu Uniunea Europeană. Să rămână pe poziție, să fie încrezători și să strângă cât mai multe idei concrete.

Să fie conștienți că orice încercare de a deturna fondurile europene va avea consecințe. Astfel se strică legătura și credibilitatea în fața Comisiei Europene, crescând birocrația și blocajele, pentru că autoritățile nu-și asumă responsabilitatea și se protejează excesiv.

Crezi în redresarea României și a Europei?
Cred maxim în România și în UE, dacă acestea vor demonstra că vor lua măsuri concrete și vor avea o atitudine fermă începând cu 2026. Implementarea observațiilor făcute va genera un viitor prosper și succes pentru întreaga Europă. Succesul depinde de punerea în aplicare rapidă; dacă rămân doar discuții, vom continua pe o pantă descendentă. Sunt dispus să mă implic proactiv pentru a ajuta UE să treacă la fapte.

Cuvinte de încheiere pentru concetățenii întreprinzători
Toate ideile și viziunile vin de la Dumnezeu și pot fi implementate doar prin oameni. Acestea aduc bunăstare, stabilitate și un viitor sigur. Noi avem obligația morală să nu căutăm doar confortul personal, ci să contribuim la binele comunității, să fim perseverenți, pozitivi și să dezvoltăm spirit civic orientat spre viitor. Antreprenoriatul, deși plin de sacrificii și eforturi, poate crea o societate puternică și o economie stabilă, asigurând un viitor excepțional urmașilor noștri.