Ceasuri Rolex, lingouri de aur și diplomație personalizată: cum funcționează politica externă a SUA sub Trump

În administrația Donald Trump, politica externă a Statelor Unite a căpătat o față complet diferită: accentul nu mai cade pe proceduri instituționale și tradiții diplomatice, ci pe relații personale și tranzacții directe. În centrul acestei abordări se află un cerc restrâns de apropiați ai președintelui, mulți dintre ei fără funcții oficiale, care acționează ca trimiși speciali în negocieri internaționale.

Brian Mast, președintele comisiei pentru afaceri externe din Camera Reprezentanților, explică pentru Financial Times că ambasadele și delegațiile străine vin la Washington pregătite să „vândă” ceea ce au mai valoros: resurse naturale, capacități industriale sau alte avantaje economice. „Toți vin cu oferte concrete, fie că este vorba de minerale rare sau facilități de rafinare”, spune Mast.

În locul diplomației tradiționale, Trump a transformat prietenii și partenerii de afaceri în emisari internaționali. Printre ei se numără Steve Witkoff, investitor și prieten vechi al președintelui, trimis la negocieri în Moscova, Riad sau Ierusalim; Jared Kushner, ginerele lui Trump, fără nicio funcție oficială, dar implicat în negocieri de pace în Orientul Mijlociu și Ucraina; Tom Barrack, ambasador al SUA în Turcia și mediator în Siria și Liban; și Massad Boulos, socrul fiicei Tiffany Trump, trimis pentru misiuni în Africa.

Diplomația tradițională, marginalizată

Experții în politică externă avertizează că resursele tradiționale ale Departamentului de Stat și ale Consiliului de Securitate Națională au fost diminuate. „Cercul de oameni este șocant de mic”, spune un fost oficial american. Departamentul de Stat și instituțiile tradiționale de politică externă sunt marginalizate, iar deciziile majore trec prin apropiați ai președintelui și membri ai familiei sale. Această concentrare a puterii și a deciziei în mâinile unui grup restrâns a fost descrisă de Asociația Serviciului Diplomatic American ca o „decimare internă” a capacității diplomatice a SUA.

Relațiile personale, mai importante decât regulile

Diplomația sub Trump devine astfel un joc de tranzacții și favoruri. Lideri internaționali care înțeleg mecanismul relațiilor personale se adaptează rapid. Oficialii din statele Golfului Persic, deja obișnuiți cu amestecul dintre personal, politic și economic, au fost cei mai rapizi în adaptare. „Totul este condiționat, nimic nu este garantat dacă nu pui ceva în joc”, explică un diplomat european.

Exemple recente includ daruri scumpe, precum ceasuri Rolex sau lingouri de aur, oferite de afaceriști miliardari din Elveția, urmate de decizii favorabile privind tarifele comerciale. În Orientul Mijlociu, lideri precum prințul saudit Mohammed bin Salman au participat la negocieri care combinau interese politice și economice directe, inclusiv cereri pentru sprijin financiar sau proiecte simbolice.

În acest context, politica externă a SUA sub Trump nu mai urmărește doar interesele strategice tradiționale, ci funcționează printr-un sistem de tranzacții și relații personale, unde succesul depinde de capacitatea de a impresiona și de a oferi avantaje tangibile partenerilor internaționali.