ATENȚIE: SPOILERE - finalul Stranger Things

1. Ce este Stranger Things și de ce contează

Lansat în 2016 pe Netflix, Stranger Things nu a fost, la început, gândit ca un produs care să redefinească industria serialelor. Creat de Duffer Brothers, serialul pornea de la o idee aparent simplă: un grup de copii dintr-un orășel american, anii ’80, un copil dispărut și o forță necunoscută care pândește dintr-o altă dimensiune.

În realitate, Stranger Things a devenit rapid mai mult decât un serial SF. A fost un exercițiu de nostalgie colectivă, un omagiu adus cinematografiei anilor ’80, dar și o poveste profund emoțională despre copilărie, pierdere, prietenie și maturizare forțată. A demonstrat că publicul larg este încă interesat de povești originale, bine scrise, care îmbină genurile fără a le dilua.

Într-un context în care multe producții TV mizează pe șoc gratuit sau pe formule repetitive, Stranger Things a reușit să construiască un univers coerent, recognoscibil și, mai ales, atașant.

2. Fenomenul Stranger Things: de la binge-watch la cultură pop

Puține seriale pot fi numite, pe bună dreptate, „fenomen cultural”. Stranger Things este unul dintre ele.

Serialul a influențat:

• moda (revenirea stilului anilor ’80),
• muzica (piese vechi readuse în topuri),
• jocurile (popularitatea Dungeons & Dragons),
• modul în care sunt scrise serialele cu adolescenți.

Este suficient să amintim impactul piesei „Running Up That Hill” a lui Kate Bush sau felul în care D&D a devenit, pentru o nouă generație, ceva „cool”, nu un hobby de nișă.

Stranger Things a fost analizat obsesiv, cadru cu cadru. Teorii, easter eggs, discuții interminabile despre Upside Down, Vecna, Mind Flayer sau despre soarta personajelor au umplut internetul timp de aproape un deceniu. Acest tip de engagement nu apare întâmplător: el este rezultatul unei construcții narative solide și al unei relații de încredere între creatori și public.

3. Bugetul: cum arată un blockbuster TV

Un alt element care a diferențiat Stranger Things de alte seriale a fost bugetul. De la un sezon la altul, investițiile au crescut semnificativ, ajungând la niveluri comparabile cu marile producții cinematografice.

Ultimele sezoane au avut episoade cu bugete de zeci de milioane de dolari, lucru vizibil în:

• designul creaturilor,
• efectele speciale,
• decoruri,
• durata episoadelor (unele apropiindu-se de un film de lungmetraj).

Important este că bugetul nu a fost folosit doar pentru spectacol vizual. El a susținut construcția emoțională a poveștii. Stranger Things nu este doar despre monștri, ci despre ce se întâmplă cu oamenii care trebuie să trăiască după ce monștrii dispar.

4. Actorii: o generație crescută pe ecran

Un aspect esențial al succesului Stranger Things este distribuția. Copiii care au debutat în serial au devenit, practic, adulți sub ochii publicului.

Millie Bobby Brown (Eleven) a devenit figura centrală a serialului, un personaj iconic, recognoscibil instantaneu. Finn Wolfhard, Gaten Matarazzo, Caleb McLaughlin și Noah Schnapp au crescut odată cu personajele lor, iar acest lucru a adăugat o autenticitate rar întâlnită.

Adulții – Winona Ryder și David Harbour – au oferit greutate emoțională și stabilitate unei povești care putea ușor să deraieze în caricatură.

5. De ce românii au apreciat Stranger Things

Succesul Stranger Things în România nu este deloc întâmplător.

În primul rând, nostalgia. Deși anii ’80 americani nu sunt identici cu cei românești, ideea de copilărie „analogică” - fără internet, fără telefoane, cu biciclete, prietenii reale și aventuri – rezonează puternic.

În al doilea rând, tema prieteniei. Grupul de copii funcționează ca o familie aleasă, un concept extrem de ușor de înțeles într-o cultură în care relațiile apropiate au încă o valoare centrală.

Nu în ultimul rând, Stranger Things oferă o evadare. Este un serial care combină emoția cu spectacolul, fără a deveni cinic sau gratuit de violent. Pentru publicul român, obișnuit cu producții fie prea dramatice, fie prea superficiale, acest echilibru a fost extrem de atractiv.

ATENȚIE: SPOILERE - Stranger Things

Hai să discutăm finalul

Finalurile sunt cele mai periculoase momente pentru orice serial. Istoria recentă ne-a arătat cât de ușor se poate distruge un legacy construit ani de zile - vezi Game of Thrones.

Din acest punct de vedere, Stranger Things a evitat dezastrul.

Deznodământul, în sine, mi-a plăcut. Nu cred că se putea face mai bine. Cum am ajuns acolo este, desigur, o altă discuție. Totuși, suntem departe de a fi la fel de prost ca finalul Game of Thrones. Cu asta cred că putem fi de acord cu toții.

Da, sezonul 5, per total, este cel mai slab dintre toate. Dar, în același timp, am încheiat serialul satisfăcut. Am apreciat faptul că nu au grăbit finalul și că am primit câte ceva despre fiecare copil în parte. Nu toți avem parte de un „la revedere” special adresat copilăriei noastre, așa cum cei patru băieți au făcut-o printr-un ultim joc de D&D în subsolul casei.

Joyce și Jim au avut și ei un arc narativ încheiat frumos, coerent cu tot ce au reprezentat încă din primul sezon.

6. Teoria despre Eleven

Pentru mine este foarte clar că Eleven nu este moartă. Și asta din mai multe motive.

Așa cum își dă seama Mike la absolvire, când El „dispare” în Upside Down, asupra ei erau îndreptate mai multe arme cu unde care ar fi împiedicat-o să intre în the void. În plus, când armata este doborâtă în tir, ea poate fi văzută încă acolo.

Totuși, în mașină, când merg spre libertate, îl vedem pe Mike zâmbind aparent către Eleven, după care Derek îi face cu mâna. Și lui i se pare suspect, dar nu i se pare ciudat faptul că Eleven nu a vorbit cu nimeni cât timp a fost în mașină. Cred că era și ea acolo, pentru a scăpa la final. Dar schimbul între ele două s-a făcut probabil în haosul atacului armatei.

Kali nu este văzută murind. Are câteva minute singură cu El. Bomba este pe acoperișul clădirii, iar dacă analizăm cu atenție explozia, vedem că aceasta provoacă o implozie, nu o explozie clasică. Casa, școala și turnul sunt distruse, dar clădirea laboratorului - aflată în partea opusă – nu este prezentată ca fiind distrusă complet. Acolo este Kali, care mai are timp.

Simbolismul culorii mov este extrem de clar. Kali are părul mov. Vraja de D&D care salvează eroul este mov. Pe fundal se aude „Purple Rain”. Iar la final, „Heroes” de David Bowie - melodie folosită atunci când Will și Hopper erau considerați morți, dar nu erau.

Totul indică o moarte aparentă, nu una reală.

7. Despre Max și consecințe

Max nu avea cum să termine liceul împreună cu toată lumea. Coma de doi ani trebuia să aibă consecințe. Nu mi se pare deloc ieșit din comun ca un oraș lovit de tragedii ani la rând să fie mai îngăduitor cu eroii lui.

La fel și în cazul lui Hopper. Revenirea sa în poliție este logică într-un context în care amenințarea nu mai există, iar armata nu mai are ce controla.

Este important să ne amintim că Stranger Things nu este o dramă realistă, ci o poveste fantastică. Unele detalii țin de gen și trebuie acceptate ca atare.

8. Personaje secundare și lipsuri asumate

Da, sunt multe personaje. Prea multe pentru a primi toate un epilog clar. Totuși, după nouă ani de analiză obsesivă, publicul nu va uita pur și simplu anumite figuri. O scenă scurtă de final pentru unele personaje secundare ar fi adăugat coerență emoțională.

9. Lupta finală și logica ei internă

Lupta dintre Eleven și Mind Flayer este simplă și logică.

Mind Flayer este mai mare pentru că a absorbit Demobats, Demodogs și Demogorgons. Vecna și Mind Flayer sunt simbionți: dacă rănești unul, îl rănești pe celălalt.

Ceea ce fac tinerii afară este o distragere. Lupta reală este cea din interior. Eleven îl smulge pe Vecna, iar cu ajutorul lui Will îl slăbește suficient pentru a-l distruge.

Momentul în care Joyce folosește toporul este perfect. Este un ecou direct al sezonului 1 și oferă serialului o finalitate ciclică necesară. Corpul este distrus, podul dintre lumi dispare, iar amenințarea se retrage.

10. Concluzie: un final imperfect, dar onest

Nu am simțit nevoia ca serialul să răspundă la absolut toate întrebările. Pentru că nici personajele nu primesc toate răspunsurile. Sunt lucruri pe care nu au cum să le afle.

Deznodământul mi-a plăcut. Unde a ajuns fiecare personaj mi s-a părut potrivit. Stranger Things rămâne un serial foarte mișto, cu un impact real asupra culturii pop, pe care îl voi recomanda fără rezerve.

LE (Alina): Eu încă nu am liniște cu finalul serialului, așa cum am spus la începutul acestui articol. Deznodământul este ideal. Felul în care am ajuns la el este însă suspicios.

Am o problemă majoră cu diferențele dintre tricourile Hellfire purtate de personaje până în sezonul 4 și tricoul lui Dustin de la absolvire. Tricoul lui este gri, sabia nu mai este în flăcări și atârnă strâmb.

Ce a mai fost gri in serial? Centrul jocului care in realitate era galben, si asa Holly isi da seama ca e o greseala.

În sezonul 5, episodul 5, la minutul 48, când Holly îi povestește lui Max istoria ei cu Henry Creel, vedem că ușa de scăpare este greșeala identificată prin culoarea gri.

Și nu este singurul lucru care devine gri. Maneta din stația radio, pe care Robin o întoarce, nu mai este roșie, ci gri. Parcă nu se poate să fie toate greșeli, pentru că știm sigur că schimbarea culorii din scena cu Holly este foarte reală și făcută cu intenție.

Cicatricile lui Karen apar și dispar după voie, robele purtate de elevi la absolvire sunt într-o nuanță de portocaliu-pușcărie, când verdele este culoarea liceului lor. Când Mike iese din subsol, parcă ar fi în Truman Show. Robin, la final, spune că nu recunoaște orașul și, în plus, este îmbrăcată cu danteluri și volane, deși a spus clar că urăște hainele extra-feminine. Zarul 7 apare în montajul de final, deși în primul sezon, când jucau DnD, zarul 7 a însemnat înfrângere.

Sunt și alte detalii care ori sunt greșeli grave, ori totul face parte din scenariul în care mai apare un episod: 8 nu a fost ultimul și vom vedea adevărata luptă. Poate că, deocamdată, totul este controlat de Vecna.

Om trăi și om vedea… Poate mai apare ceva, poate nu. Poate gresesc eu, si acestea nu sunt semnele unui plan mai mare.

Articol scris de Lucian Dinu și Alina PETREA – admin al celui mai mare grup de filme din România dar și al paginii, cu același nume, Zi-mi un film bun – și te invităm dacă esti cinefil să le dai un like