Recenzie: „Anna O”, Matthew Blake
„Anna O” este cartea care te obligă să te întrebi ce se întâmplă când mintea refuză să se mai trezească.
Am început Anna O dintr-o curiozitate aparent banală: ce se întâmplă cu oamenii care dorm?
Am terminat-o cu o întrebare mult mai grea: ce se întâmplă cu oamenii care nu mai pot trăi treji?
Cartea lui Matthew Blake, dincolo de faptul că este un thriller psihologic bine construit, reprezintă o coborâre lentă și neliniștitoare într-un teritoriu fragil, în care granița dintre vină, traumă, somn și supraviețuire devine aproape imposibil de trasat.
Despre ce este „Anna O” (dincolo de crimă)
Anna Ogilvy este acuzată că și-a ucis doi prieteni apropiați.
Problema?
- a făcut-o în timp ce dormea.
- și nu s-a mai trezit niciodată.
De patru ani.
Anna nu este în comă.
Nu este moartă.
Corpul ei funcționează perfect.
Creierul ei… doarme.
Iar lumea nu știe ce să facă cu cineva care trăiește, dar nu participă.
Cartea care m-a făcut să caut răspunsuri
Citind „Anna O”, mi-am dat seama că multe dintre întrebările mele recente: despre somn, retragere, resemnare, copii care se închid emoțional, oameni care dispar fără să plece, își găseau ecoul aici.
Nu întâmplător, romanul atinge un subiect real și tulburător: Resignation Syndrome.
Acea stare extremă în care o ființă umană, de obicei un copil, renunță psihic la viață ca mecanism de protecție.
Anna devine, simbolic, un astfel de copil-adult.
Ce face Matthew Blake extrem de inteligent
Blake nu îți spune ce să crezi.
Nu îți oferă răspunsuri comode. El te obligă să stai în disconfort.
„Somnul este o constantă universală, ca noaptea și ca ziua.”
— un adevăr simplu, care în carte capătă o greutate aproape amenințătoare
Somnul nu mai este odihnă.
Devine refugiu, evadare, scut.
Personajul-cheie: expertul în somn
Dr. Benedict Prince, psiholog judiciar specializat în crime comise în timpul somnului, este poate cel mai interesant ghid prin această poveste.
El pune întrebarea pe care toți o evităm:
Cât suntem responsabili pentru ceea ce facem când nu suntem conștienți?
Și mai dureros:
Unde se termină voința și unde începe mecanismul de supraviețuire?
De ce „Anna O” nu e o carte ușoară
Pentru că:
- te obligă să pui sub semnul întrebării ideea de vinovăție
- te face să vezi trauma nu ca pe un „episod”, ci ca pe un proces
- îți arată cum mintea poate spune „nu mai pot” înainte ca trupul să cedeze
Este genul de carte care te face să înțelegi că a adormi definitiv nu este întotdeauna despre moarte, ci uneori despre prea multă viață trăită sub presiune.
Ce am simțit citind
Am simțit neliniște.
Am simțit compasiune.
Am simțit furie pe sistemele care cer „trezirea” fără să ofere siguranță.
Și, mai ales, am simțit că această carte vorbește despre:
- copiii care se „cumințesc” brusc
- adulții care funcționează, dar nu mai simt
- oamenii care nu mai speră, dar nici nu pot muri
O carte care rămâne cu tine
„Anna O” nu se termină când închizi cartea.
Rămâne în tine sub forma unei întrebări care nu te mai lasă:
Dacă mintea se închide ca să supraviețuiască, avem dreptul să o forțăm să se trezească?
Concluzia mea
Recomand această carte nu pentru suspansul ei (deși este excelent construit), ci pentru discuțiile pe care le declanșează.
Este o lectură esențială pentru:
- cei interesați de psihologie
- cei care scriu despre traume, copii, mecanisme de apărare
- părinți, terapeuți, oameni care observă cum uneori cineva drag „dispare” fără să plece
„Anna O” este despre somn.
Dar mai ales este despre cât de periculos poate deveni să nu mai ai unde să te trezești.