Catane este terapie, este un film unde faci pace…Tu cu tine

Catane este terapie, este un film unde faci pace…Tu cu tine. #Catane nu e doar un film românesc regizat de Ioana Mischie, este un film neaoș de românesc, unde o pleiadă de actori români filmează în cele mai genuine locuri din Munții Apuseni.

Filmul Catane e precum o întoarcere la inocență. Plin de culoare, plin de emoție prin ceea ce îți arată. Sunt multe momente unde tăcerea are cel mai profund dialog pentru că în acele momente poți în sfârșit să te asculți pe tine și să te întorci la tine, acel Alter Ego nealterat, acel alter Ego care a copilărit alături de bunici sau nu, alături de părinți undeva la sat sau la oraș, toți avem locul nostru fericit unde ne întoarcem.

Eu am avut norocul să îmi trăiesc copilăria la țară, în cel mai autentic loc. Comuna Rucăr, satul Sătic și Munții Iezer-Păpușa. Munții Piatra Craiului.

Au fost multe momente când priveam scenele din film dar bucăți din mine erau demult plecate în tumultul de amintiri ale copilăriei când mă plimbam prin păduri, prin poiene.

Mi-am adus aminte de bunicul din partea tatălui și parcă îl auzeam aievea ca și când era lângă mine când îl certa pe tata că nu mă lasă să încerc și eu din țuica făcută de el – „Eeee, în cur pe mă-sa lasă-l să bea că-i bărbat doar no hi muiere. Măcar aci cu mine și cu tine să bea țuică curată de prună nu poșirci cu străinii…„

De ce m-a mișcat acest film dincolo de percepții cuantificabile și cuvinte, dincolo de silabe și vocale? Pentru că acest film e atipic da capo al fine. Nu e un film românesc cu înjurături, nu pentru că am ceva cu ele, doar că NU se înjură deloc în acest film;

Nu e un film cu bancuri seci sau glume de autobază, nu e un film cu și despre TikTok, nu e un film modern pentru că modernitatea e ceva desuet și peren. Ceea ce e azi modern, mâine va fi depășit;

În schimb, Catane e un film atemporal pentru că, așa cum spunea și Lucian Blaga – ,,Veșnicia s-a născut la sat” iar în Catane e surprins cel mai aparte colț din satul românesc.

De la farfuriile care apar în cadru la covoarele țesute, de la animalele care se perindă prin cadru la obiectele decorative, de la modul în care sunt construite casele la tihna din ochii oamenilor.

Trebuie să închin un BIG KUDOS spre Domnica Circiumaru pentru castingul acestui film. NICIUN personaj care apare în film nu putea să ascundă în spate alt actor decât cel care deja a primit rolul.

Costel Cascaval e pur și simplu magistral în rol de inspector și cum trece el de la indiferență și legiuitor suprem la un om cu emoții, cu trăiri, cu empatie… Chiar și atunci când pare împotriva a tot, el e de fapt, unul de-al lor, un om și atât.

Mihai Malaimare nu putea să fie decât primarul satului, și modul în care ține comunitatea unită și vrea să apere tot satul, discursul său din audieri, vocea molcomă și apăsată cu inflecțiuni de obidă și deznădejde, întrupează sutele de mii de pensionari aflați în pragul sărăciei care își dau pensia pe medicamente și taxe la stat.

Nu e un film politic, nu se face politică în film, dar înțelegi că e nedrept cum ne aducem aminte de oamenii de la sat doar când trebuie să voteze sau când trebuie să își plătească taxele…

Poate că tu nu o să plângi la acest film, poate că n-ai copilărit la sat, la țară, poate că n-ai avut bunici, dar și în acest caz, mai abitir ca niciodată ar trebui să vezi acest film fie măcar pentru peisajele ireal de frumoase.

Poate că n-ai mai văzut filme românești unde să joace acești actori, sau poate ai mai văzut, contează mai puțin. La catane nu te duci să vezi un film, la Catane te duci ca la terapie. Să uiți de tine ca să mai poți să fii copil încă odată, măcar 96 de minute cât durează proiecția.