Trump, Epstein și legăturile cu Rusia

Scriu despre Donald Trump și despre deciziile sale pro-Rusia încă de la începutul celui de-al doilea mandat al său. Nu vorbim despre „nuanțe” sau „interpretări”, ci despre o serie de semnale politice și strategice care, puse cap la cap, arată o aliniere periculoasă cu agenda Kremlinului - în detrimentul aliaților și al securității europene. Am explicat acest lucru clar, cu exemple, în analizele publicate în Semnal: https://semnal.eu/uimitoarea-scena-de-la-casa-alba-si-implicatiile-pentru-securitatea-europeana/

Iar aici intră în scenă și dosarul Epstein. Pentru că, în realitate, Epstein nu este doar un scandal sexual monstruos. Este un model de control. Un mecanism de kompromat. O industrie de compromis care poate fi folosită ca armă geopolitică. Într-un Washington vulnerabil la șantaj și intoxicații, un astfel de dosar nu este „can-can”, ci muniție.

Trump nu este inculpat în dosarul Epstein, însă relația lui cu Epstein este veche, documentată și imposibil de ignorat. Cei doi au frecventat aceleași cercuri mondene din New York și Florida, iar Trump a vorbit public despre Epstein, în 2002, în termeni elogioși, spunând că îl cunoaște de 15 ani și că „îi plac femeile frumoase, multe dintre ele tinere”. Ulterior, Trump a afirmat că l-a îndepărtat pe Epstein din Mar-a-Lago, însă motivele exacte ale ruperii relației au rămas neclare în spațiul public. Cert este că Epstein a gravitat ani la rând în proximitatea elitei americane, iar Trump a făcut parte din acest univers.

Cazul Jeffrey Epstein este asociat public cu o rețea extinsă de trafic sexual cu minori, operată ani de zile de Epstein și Ghislaine Maxwell, în paralel cu suspiciuni persistente privind protecția de care cei doi ar fi beneficiat. Epstein a alimentat, la rândul său, speculațiile, sugerând în anumite cercuri că ar avea legături cu servicii de informații.

În SUA, scandalul a fost folosit ca armă politică. În zona MAGA au circulat acuzații privind o implicare a Mossad, iar în mediile progresiste au existat suspiciuni privind rolul CIA, invocându-se inclusiv tratamentul preferențial primit de Epstein după condamnarea din 2008. În 2019, presa de stat din Rusia a exploatat cazul în registru propagandistic, prezentându-l ca dovadă a „degenerării elitelor globale”.

Dincolo de tema „listei de clienți”, miza invocată frecvent este existența unui mecanism de șantaj - materiale compromițătoare (kompromat) obținute despre persoane influente, care pot fi folosite pentru influență, control sau presiune.

Conexiuni cu Rusia: elemente publicate și nume-cheie

Nu există dovezi oficiale publice că Epstein ar fi călătorit în Rusia înainte de 2014. Primele elemente concrete despre contacte cu actori ruși au apărut în urma unor investigații publicate de Dossier Center, organizație finanțată de Mihail Hodorkovski.

În aceste materiale, apare ca interlocutor Serghei Beliakov, la acel moment ministru-adjunct al Dezvoltării Economice și ulterior asociat cu Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF). Beliakov este prezentat ca absolvent al Academiei FSB și fost consilier al oligarhului Oleg Deripaska.

Documentele citate indică faptul că, în primăvara lui 2014, Beliakov i-ar fi cerut lui Epstein idei privind ocolirea sancțiunilor occidentale. Epstein ar fi propus crearea unei „noi bănci” după un model agresiv de creditare și a avansat idei privind proiecte financiare digitale, inclusiv concepte de monede legate de resurse energetice și mecanisme automatizate de tip „contracte inteligente”.

În iulie 2014, Beliakov ar fi intervenit pentru obținerea unei vize rusești pentru Epstein și pentru stabilirea unor întâlniri la Moscova. Nu este confirmat public dacă vizita a avut loc efectiv.

Episodul Guzel Ganieva și legătura cu Leon Black

În iulie 2015, Epstein ar fi cerut informații despre Guzel Ganieva, o femeie din Moscova aflată la New York, despre care susținea că încearcă să șantajeze oameni de afaceri influenți. Ganieva avea legătură cu miliardarul Leon Black, apropiat al lui Epstein. Beliakov ar fi furnizat un profil informativ despre aceasta, indicând inclusiv vulnerabilitatea la amenințarea deportării. Ulterior, în investigații publice, a fost relatat că Leon Black a plătit sume mari către Epstein.

Tranzacții și bănci: date invocate în anchete din SUA

Comisia de Finanțe a Senatului SUA a analizat un dosar confidențial al Trezoreriei privind Epstein, în care acesta ar fi fost asociat cu utilizarea unor bănci rusești (sancționate ulterior) pentru procesarea unor plăți legate de activitățile sale.

Este de menționat și faptul că multe victimelor proveneau din Rusia, Belarus și state est-europene. Un singur cont bancar ar fi înregistrat 4.725 de transferuri care însumau aproape 1,1 miliarde de dolari.

Infiltrarea din Silicon Valley: pistele rusești din anturajul Epstein

Un capitol important îl reprezintă prezența unor colaboratoare de origine rusă în cercul lui Epstein, unele dintre ele având trasee descrise ca fiind atipice, dar care au dus în final spre zona marilor ecosisteme tehnologice americane.

Asistenta lui Epstein, Svetlana (Lana) Pozhidaeva, ar fi obținut o viză de „talent excepțional” pentru SUA pe baza unei scrisori de recomandare de la Serghei Beliakov. Pozhidaeva este absolventă MGIMO, institutul de elită de la Moscova asociat formării diplomaților și a personalului conectat la aparatul de stat rus. În ciuda profilului educațional, a ajuns să lucreze ca fotomodel la o agenție controlată de Jean-Luc Brunel, asociat al lui Epstein, acuzat de recrutare și exploatare sexuală (arestat în 2020, ulterior găsit mort în celulă, în condiții similare cu moartea lui Epstein).

După stabilirea în SUA, Pozhidaeva a intrat în cercul de lucru al lui Epstein și s-a implicat în proiecte prezentate drept filantropice, inclusiv conducerea unei fundații pentru femei antreprenor și a unei organizații care promova educația în știință și tehnologie, finanțată în principal de Epstein.

Iuri Șveț, fost ofițer KGB devenit transfug, a susținut că acest tip de traseu ridică semne de întrebare: o persoană cu pregătire academică solidă și acces la rețele de influență ar fi ajuns să opereze în proximitatea unor persoane acuzate de trafic sexual. În interpretarea sa, explicația ar fi una operațională: folosirea rețelei Epstein ca platformă de penetrare a unor domenii strategice din SUA, inclusiv zona supercomputerelor și a inteligenței artificiale. În același registru, este invocată și poziția publică a lui Vladimir Putin, care a tratat inteligența artificială drept un domeniu de importanță critică pentru securitatea națională.

O altă colaboratoare rusă menționată este Maria Drokova, cunoscută pentru simpatii pro-Putin și pentru activitatea sa în cadrul mișcării de tineret pro-Kremlin „Nași”. Drokova ar fi obținut o „viză Einstein” pentru SUA, a devenit secretara de presă a lui Epstein și ulterior a intrat în zona de investiții tehnologice, urmărind companii considerate relevante pentru Rusia. În acest context este indicată NtechLab (firmă asociată cu tehnologii de recunoaștere facială, deținută parțial de statul rus), precum și alte proiecte susținute de oligarhul Roman Abramovici.

Ulterior, Drokova a fondat Day One Ventures, un fond de capital de risc cu sediul în Silicon Valley, despre care s-a relatat că a strâns peste 70 de milioane de dolari, cel mai probabil din surse provenite din Rusia.

În această construcție, rețeaua Epstein este prezentată ca o infrastructură cu dublă funcție: pe de o parte trafic sexual și șantaj, pe de altă parte acces la ținte sensibile, inclusiv din industria tech. Astfel că nu ar trebui să ne mai mire pozițiile anti UE/pro-Rusia ale lui Elon Musk și a altor nume mari din Silicon Valley.

Rolul băncilor occidentale

Această componentă ar fi fost posibilă și prin vulnerabilități majore ale sistemului financiar occidental.

Deutsche Bank a fost amendată cu 150 de milioane de dolari pentru deficiențe în controalele interne privind clienți cu risc ridicat, inclusiv Epstein și oligarhi ruși.

JPMorgan Chase a plătit 365 de milioane de dolari în procese care au vizat acuzații legate de facilitarea tranzacțiilor lui Epstein. În același registru, a fost relatat că banca a transferat peste 1 miliard de dolari către o companie asociată lui Semion Mogilevici, figură legată de crima organizată rusă.

În această logică, aceleași breșe instituționale care au permis spălarea banilor proveniți din Rusia ar fi contribuit și la finanțarea și menținerea rețelei Epstein.

Linia Maxwell și continuitatea de rețea

Cazul este pus și în relație cu Robert Maxwell, magnat de presă britanic și tatăl lui Ghislaine Maxwell. După moartea lui Maxwell, în 1991, s-a descoperit că delapidase aproximativ 460 de milioane de lire sterline din fondurile de pensii ale angajaților.

După dispariția lui Maxwell, Epstein nu ar fi rămas doar cu Ghislaine Maxwell în anturaj, ci ar fi preluat și o parte din conexiunile și mecanismele de lucru ale magnatului britanic. Steven Hoffenberg, fost asociat al lui Epstein, susține că Epstein și Maxwell ar fi colaborat încă din anii ’80, iar Epstein l-ar fi sprijinit pe Maxwell în gestionarea unor „datorii”. Potrivit lui Hoffenberg, Epstein i-ar fi spus că, prin intermediul lui Maxwell, era implicat în „probleme de securitate națională” care includeau „șantaj, trafic de influență și comerț cu informații la un nivel foarte serios și periculos”.

Această relație timpurie este considerată importantă în contextul prăbușirii regimului comunist, când o prioritate a aparatului sovietic ar fi fost securizarea activelor Partidului Comunist în afara țării. Între 1989 și 1991, KGB ar fi transferat în Occident cantități mari de platină, aur și diamante, precum și până la 50 de miliarde de dolari în numerar. Disidentul rus Alexander Boot a susținut că Maxwell a fost un punct central al acestor transferuri, având un rol esențial în formarea a ceea ce avea să devină oligarhia post-sovietică. În aceeași relatare, Maxwell ar fi ajutat la crearea de societăți-fantomă și la deschiderea de conturi bancare pentru oficiali de partid și agenți KGB, obținând comisioane consistente pentru aceste servicii.

„Kompromat” și dimensiunea strategică

Kompromat-ul este descris ca un instrument folosit sistematic în spațiul post-sovietic pentru control și influență. În această logică, un mecanism de șantaj de tip Epstein - bazat pe obținerea de materiale compromițătoare despre persoane influente - ar fi avut valoare strategică, dacă ar fi fost accesibil unor actori statali sau rețele de influență interesate să compromită elite occidentale și să afecteze încrederea în instituții.