România, luată ostatică de o mână de trepanați

Ceea ce vedem astăzi pe drumurile României nu mai are nicio legătură cu protestul democratic. Este violență simbolică, sabotaj civic și o formă de terorism social în miniatură. O mână de trepanați — fie plătiți de interese externe, fie pur și simplu intoxicați de propria ignoranță — au decis că pot bloca o țară întreagă în numele unui delir colectiv. Delir care este alimentat, propagandistic și financiar de către Rusia.

S-au întins ca o plagă: pe TikTok, pe Facebook, pe autostrăzi. Au oprit ambulanțe. Au ținut în loc femei însărcinate, copii bolnavi, oameni disperați care încercau să ajungă la spitale. Și, în tot acest timp, au râs. Nu din bucurie, ci din cruzime. Dintr-un dispreț adânc față de orice urmă de normalitate.

Acești indivizi nu cer nimic. Nu au o revendicare reală, nu formulează soluții, nu propun nimic. Ei urlă. Se filmează. Se hlizesc. Și mai ales, obstrucționează. Împiedică dreptul celorlalți la viață, la siguranță, la minimă decență.

Când un om le spune că are soția însărcinată în mașină, râd. Când o ambulanță cere să treacă, unul urlă că „nu e urgență”. Și toate acestea sunt transmise live, cu mândrie. Cu o mizerie morală asumată, chiar revendicată.

Și în timp ce România stă pe loc, Realitatea TV le ține microfonul și le oferă vizibilitate pentru a-și rostogoli minciunile, urletele, teoriile conspirației și batjocura la adresa suferinței umane. Să nu uităm că Realitatea TV are datorii de zeci de milioane de Euro la stat. Cum este posibil ca o societate comercială care face propagandă anti românească să continue să funcționeze fără probleme? Asta în timp ce o societate comercială obișnuită sau un cetățean se trezește cu contul blocat pentru sume ridicole? Este rușinos. Este periculos. Și nu mai poate continua.

Pentru că nu este vorba de libertate de expresie. Este vorba de un atac hibrid la adresa României, comis de entități afiliate Rusiei. Este vorba de un tip de dictatură a prostiei agresive, care se impune prin zgomot și violență simbolică. Când, în cele din urmă, autoritățile intervin timid, presa de buzunar a Kremlinului țipă „dictatură!”. Asta nu e dictatură. Dimpotrivă: este o dovadă că toleranța noastră democratică a fost dusă prea departe.

România nu e a acestor trepanați și a celor ce vor să dea țara pe mâna Rusiei. Nici n-a fost. Țara aparține celor care muncesc, își cresc copiii, plătesc taxe, respectă legi și vor o viață normală. Ei sunt cei luați ostatici acum.

Este momentul ca statul să se ridice! Dar mai ales, ca societatea să se trezească. Nu cu violență, ci cu fermitate. Cu disprețul decent al celor care știu că libertatea nu înseamnă haos și că nesimțirea nu este un drept fundamental.

Pentru că tăcerea și toleranța excesivă au devenit complicitate.

Până aici!