Este timpul să ne apărăm libertatea. Până nu e prea târziu

Preambul: 66% dintre români cred că Ceaușescu a fost un lider bun (sursa: INSCOP Research)

În timp ce Rusia își desfășoară metodic arsenalul de destabilizare psihologică asupra Europei, România pare că își risipește timpul și energia în polemici sterile și autoamăgire. În timpul ăsta, nostalgia pentru Epoca de Aur se insinuează în societate ca un cancer perfid, care nu doare dar omoară. Continuăm să tratăm acest război hibrid ca pe o simplă teorie a conspirației sau, mai grav, ca pe o poveste de adormit copiii. Nimic mai periculos. Ziarul Semnal încearcă încă din 2023 să lupte cu nostalgia după comunism prin intermediul rubricii "Amintiri din Epoca de Aur" pe care o puteți citi aici: https://semnal.eu/category/campaniile-semnal/amintiri-din-epoca-de-aur/

Revenind la momentul actual, Rusia nu mai are nevoie să ne cucerească cu tancuri. Pentru asta are deja frontul ucrainean. În cazul nostru – și al multor state europene – lucrează cu arme invizibile, dar devastatoare: dezinformare, manipulare, infiltrare. Nu este vorba doar de minciuni aruncate pe internet, ci de un sistem rafinat, inspirat din metodele KGB, perfecționat timp de un secol. Aceste „măsuri active” combină jumătăți de adevăr cu minciuni sfruntate, finanțări obscure cu influenceri vociferați, și transformă fiecare neîncredere socială într-o vulnerabilitate exploatabilă.

Scopul nu este să ne convingă că Rusia are dreptate. Nu. Scopul este mult mai perfid: să ne facă să nu mai credem în nimic. Să ne pierdem încrederea în presă, în autorități, în partenerii occidentali, unii în alții. Să devenim o societate paralizată, apatică, lipsită de imunitate la minciună.

În acest context, greșeala noastră majoră a fost să credem că războiul Rusiei se oprește la granițele Ucrainei. Nimic mai fals. În timp ce acolo răsună gloanțele, aici răsună vocile isterice ale unor „experți” care predică la televiziunile de știri, 24 din 24, că dușmanul e la Bruxelles, nu la Moscova. În timp ce în Ucraina zboară drone, în România se răspândesc meme, podcasturi și live-uri „patriotice” care confundă libertatea cu ura și suveranitatea cu izolarea.

Ceea ce trăim nu este o simplă competiție de idei. Este un test de supraviețuire democratică. Nu ne mai putem permite luxul naivității. Următorii ani vor arăta dacă suntem o societate matură, capabilă să-și apere libertatea, sau doar o populație rătăcită, care a dat din întâmplare peste democrație în 1989 și este gata să o vândă la primul impuls populist sau la prima factură în creștere.

Pentru că miza reală a acestei campanii subversive nu este nici geopolitică, nici ideologică. Este psihologică. Miza este să ne convingă că libertatea este un lux, că solidaritatea este naivitate, că adevărul este relativ și că nimeni nu merită încrederea noastră. Iar într-o astfel de lume, democrația nu mai poate funcționa. Se sufocă, încet și sigur.

Mai avem un spațiu, oricât de fragil, în care încă respirăm ca democrație. Dar acel spațiu se micșorează cu fiecare zi în care rămânem pasivi, cinici sau nepăsători. Și este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să decidă: tăcem și asistăm la prăbușirea lentă a încrederii comune sau ne ridicăm și spunem, clar și răspicat, că nu vom lăsa această țară pradă unui război tăcut, dar mortal.

Democrația nu dispare brusc. Moare picătură cu picătură. În glume, în îndoieli, în dezgust, în indiferență. Iar primul pas spre apărarea ei este să recunoaștem că suntem deja atacați.

Mai jos aveți un articol publicat pe 25 Noiembrie 2025, despre Călin Georgescu: